tag:blogger.com,1999:blog-4433257578490415171.post5205694735023448083..comments2023-06-25T02:16:44.954-07:00Comments on VISUL ELEFANTULUI: .Iarina Copuzaruhttp://www.blogger.com/profile/05975737161996484189noreply@blogger.comBlogger9125tag:blogger.com,1999:blog-4433257578490415171.post-84297044190832019132012-02-07T14:31:20.396-08:002012-02-07T14:31:20.396-08:00:) dacă nu-mi spuneai, n-aş fi ştiut nicicând
că ...:) dacă nu-mi spuneai, n-aş fi ştiut nicicând<br />că harta erai chiar tu. de fapt, asta mi-aminteşte de altceva<br />care s-a întâmplat aşa demult,<br />că nici nu cred să fie adevărat,<br />însă nu pot nega o amintire închipuită <br />ce mi-a fost dăruită<br />de Marele Ceasornicar inventator al clepsidrei cu zăpadă<br />care până să curgă toată devine îngheţată,<br />astfel încât timpul se poate măslui uşor,<br />ca un nor de vată de zahăr cu care-ţi bandajezi un picior <br />rănit în timp ce încercai să treci dintr-un interior al tău în altul.<br />dar să revin. era un punct cardinal<br />desenat pe o piele. mai era scris ceva într-un oval,<br />câteva indicaţii despre încurcăturile iremediabile obligatorii şi o piele desenată direct pe trup, ca-ntr-un roman celebru despre daci. deodată totul s-a dat peste cap, liliecii erau buimaci, eu însămi vedeam orizontul precum un ac ce se rotea ca-n guşa unui struţ în nisipul mişcător;<br />nu vedeam decât virgula cardinală,<br />intrasem aproape pe de-a-ntregul în harta aceea, însă coada îmi rămăsese afară.<br />m-am oprit şi am cugetat: oamenii fără cuget nu au nici cap.<br />şi m-am întors, ştiind că e vorba despre mine, însă pe drumul de întoarcere era deja desenat spaţiul de mâine. am conştientizat de-abia atunci că însăşi harta era un oraş în care mă pierdusem între nică-ieri şi nică-azi;<br />pe firele de păr îmi coborau nişte pitici,<br />i-am întrebat cum să găsesc ceea ce nicicând n-am căutat,<br />mi-au spus să urmez cursul râului pe picior însemnat,<br />am coborât, dar ce ghinion că aveai apă la genunchi şi m-am înecat,<br />apoi de altă hartă am dat. şi tot aşa până am ajuns la liman.<br />în sfârşit scăpasem, mă uitam în spate, iar plămânul drept era în formă de Liban,<br />ce ghinion! acolo aveam o rudă apropiată de oameni, dar mai ales de păsări subpământene şi licurici cu lanterne,<br />mi-era dor de ea, am vrut neapărat să ne revedem <br />şi iar m-am pierdut într-un oraş necunoscut.<br />într-un final, piticii m-au tras de păr afară,<br />am început să ne certăm, fiindcă eu nu-mi terminasem rătăcirea,<br />iar asta echivalează cu risipirea unei jumătăţi din viaţa peştişorului de argint,<br />de teamă, piticii au vrut să-mi cânte melodia vindecătoare,<br />dar din cauză că erau doar patru n-au putut s-o interpreteze în toate cele cinci puncte cardinale,<br />cântând-o – şi iarăşi eşecul! – în formula demult ştiută şi gâlcevitoare<br />(dac-aş fi ştiut că tu eşti harta, aş fi prevenit această ceartă!)<br />de CVartăIarina Copuzaruhttps://www.blogger.com/profile/05975737161996484189noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4433257578490415171.post-54222293630598529482012-02-07T12:14:17.764-08:002012-02-07T12:14:17.764-08:00dap, şi mai devreme. ;)dap, şi mai devreme. ;)catalinahttp://www.divagatii.wordpress.comnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4433257578490415171.post-77655208116182656332012-02-07T12:13:05.675-08:002012-02-07T12:13:05.675-08:00Harta e cărpa aia din perete
extrem de veche
pe ca...Harta e cărpa aia din perete<br />extrem de veche<br />pe care scrie <br />"Hic sunt leones"?<br />N-aş fi crezut,<br />e mult de când soarele a apus<br />de când am desenat pe ascuns<br />la Altamira girafa<br />ursul şi gazela<br />alţi sori se roteau atunci<br />nemărginire<br />savana mirosea subţire<br />Aveam pe mine tatuat cursul<br />povestea, discursul<br />traseul de urmat<br />fugeam, iarna ne gonea<br />nemiloasă<br />Ridicam braţul drept<br />tribul ştia: chiar în faţă<br />e o fântână<br />apa e bună, nimfele reci<br />doresc să le petreci<br />mă răsuceam pe o rână<br />era clar, nu-i a bună<br />drumul e rupt<br />visul e abrupt<br />norii, ceaţa, furtuna<br />ca una<br />La sfârşit m-au răstignit <br />pe o stâncă<br />netedă, scundă<br />să mă citească pe îndelete<br />căile concrete<br />ca vene aparente<br />munţi şi văi<br />între abdomen şi coaste, văpăi<br />Nu s-au potrivit<br />în decizii<br />în provizii<br />Ce a urmat pe pielea mea <br />moartă?<br />O CE artă.<br /><br />:(catalina popescuhttps://www.blogger.com/profile/02558439982625441175noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4433257578490415171.post-52080679246120413312012-02-07T11:46:43.638-08:002012-02-07T11:46:43.638-08:00:)
uite că ceea ce spui are legătură cu altă amint...:)<br />uite că ceea ce spui are legătură cu altă amintire;<br />despre Poartă vorbesc, fiindcă ea m-a prins odată între deschis şi închis-prea-devreme,<br />pe când încercam să intru în spaţiul nelocuit din mine<br />- acolo unde se poate totuşi adăposti copila doamnei de mai sus,<br />o ghiduşă cu codiţe din aur rubiniu<br />confundate cu părul îngeresei precum o punte între lucrurile dispărute şi ceea-ce-e-tot-mai-viu -<br />aşa. şi cum spuneam, am intrat pe poartă ca printr-o rochie de lăcuste;<br />de partea cealaltă vedeam voalurile cu ochiuri înguste;<br />m-am transformat degrabă într-o lacrimă de şoricel<br />şi-am reuşit să trec printr-un tunel<br />ca o coadă de pisică înfometată;<br />aproape ajunsesem la final când deodată<br />copila năbădăioasă a-nceput să danseze în interiorul meu<br />scăzându-mi nivelul de (g)lucide şi făcându-mă să-mi pierd echilibrul<br />destul de jenant, cam cum se-mpiedică un călău,<br />astfel căzând pe spate şi intrând din nou prin tunelul întunecat<br />de data aceasta ca un pai prin care trece o picătură de lapte<br />vopsit cu o pensulă plină de catran. trecuse deja un an,<br />iar eu nu mă mişcasem din loc<br />asta până a apărut Regele şoriceilor, Marele colector de lacrimi de forma fructelor arborelui însetat, care m-a tras în afara mea şi, totodată, m-a îndepărtat de poartă;<br />din nou am eşuat, dar măcar am scăpat de o parte din mine făcând mai mult spaţiu unui timp încă nedescoperit<br />a cărui descifrare se găseşte pe Mica noastră H artăIarina Copuzaruhttps://www.blogger.com/profile/05975737161996484189noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4433257578490415171.post-52382665926268409492012-02-07T09:37:35.937-08:002012-02-07T09:37:35.937-08:00Prin oglindă
-chiar de e de ghindă-
lumea se vede ...Prin oglindă<br />-chiar de e de ghindă-<br />lumea se vede pe dos<br />ca printr-un binoclu întors:<br />apele ard şi soarele udă<br />tâmpla cea nudă,<br />moartea e vie<br />la ea în colivie,<br />naşterea e un proces<br />lent<br />decrepit şi atent,<br />partea bărbătească e <br />fecundă şi moale<br />iar pubisul devine <br />feroce şi tare.<br />Peste pragul oglinzii <br />poţi trece şoptind<br />descântecul concis<br />"Say cheese!"<br />atunci se va deschide <br />inaltă<br />o PO artă.<br /><br />:)catalinahttp://www.divagatii.wordpress.comnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4433257578490415171.post-11616677818793507282012-02-07T05:40:12.139-08:002012-02-07T05:40:12.139-08:00cătălina a vorbit cu rost încăpător
şi mi-a aminti...cătălina a vorbit cu rost încăpător<br />şi mi-a amintit, referitor la botina de lac, <br />cum m-am oglindit în apa ei<br />şi-n loc de mine am văzut un brotac;<br />doamna Mo mi-a spus atunci că nu-mi voi mai vedea chipul real în nicio oglindă <br />până nu voi desface prima mea amintire ţinută într-o ghindă.<br />am plecat prin pădurea cu un stejar renăscut din jar,<br />mergeam cu spatele precum un unicorn gonit de propriul corn,<br />trebuia să ajung în trecut, iar totul îmi devenea tot mai necunoscut,<br />la un moment dat şi luat în acelaşi timp<br />am văzut nişte ghinduşi înalţi<br />ale căror fructe sunt vindecătoarele ghinduşii,<br />în grabă le-am confundat cu ghindele şi m-am trezit într-o ceată de copii,<br />treceam prin proba de gheaţă,<br />era obligatoriu să fac o alegere pe mustaţă<br />şi să mă recunosc, din acea mulţime, pe mine de când eram de-o şchioapă cu piciorul în ghips. dintr-o dată mi-a sărit în ochi un copil cu barbă; de la săritura lui n-am mai văzut bine şi am ales la întâmplare; când am revenit în lumea normală,<br />a oamenilor mari cu vise din făină de nori pe care din ignoranţă<br />le-au spălat în râul de smoală,<br />m-am prezentat imediat cu ghinduşa la cumătra Mo.<br />atât de tare s-a înfuriat,<br />încât nu numai oglinzile din dormitorul ei, dar şi toate ghindele <br />le-a spart.<br />dintr-una a ieşit o treflă, ştiam că e semnul inorocului chior,<br />din viitor am reuşit să mă trag de-un picior <br />şi aşa am scăpat, printr-o confuzie îndestulătoare;<br />acum îmi beau cafeaua şi mă privesc în ceşcuţă;<br />singura parte ciudată e că faţa mea e de broscuţă,<br />ceea ce-mi dezvăluie eşecul, dar şi jocul asemeni unei călătorii în oraşul invizibil fără hartă<br />- asta şi pentru că am găsit această imagine artistică ce se poate lupta ghiduşar o scurtă perioadă, şi anume o So artă -Iarina Copuzaruhttps://www.blogger.com/profile/05975737161996484189noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4433257578490415171.post-21717859294213416042012-02-07T00:41:59.540-08:002012-02-07T00:41:59.540-08:00Ea ne spune cea mai lungă
poveste
cu a fost şi nu ...Ea ne spune cea mai lungă<br />poveste<br />cu a fost şi nu mai este<br />în timp ce ne învaţă<br />mersul pe sârmă, <br />mersul din urmă<br />botina de lac<br />sună sec<br />pe parchetul de fag<br />din rochia de bal<br />fanată<br />se ridică parfum <br />de violete<br />desuete<br />Tâmpla ne-o atinge<br />cu un deget fin<br />aerul se rarefiază<br />sublim.catalinahttp://www.divagatii.wordpress.comnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4433257578490415171.post-8349999837021711332012-01-13T13:30:09.119-08:002012-01-13T13:30:09.119-08:00mulţumesc:)
pentru a mă detaşa de subiectul întune...mulţumesc:)<br />pentru a mă detaşa de subiectul întunecat, mi-am imaginat că cea din tablou nu e adevărata, ci moartea ghiduşară :) nu ştiu ce grad de rudenie e între cele două şi nici care din ele e ruda mai apropiată a vieţii…Iarina Copuzaruhttps://www.blogger.com/profile/05975737161996484189noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4433257578490415171.post-1403380683276020432012-01-13T12:13:55.185-08:002012-01-13T12:13:55.185-08:00Poezia e ingenioasă, ca tot ce născoceşti tu. Îmi ...Poezia e ingenioasă, ca tot ce născoceşti tu. Îmi place că Mo art(e)a este îmbrăcată în alb, ca o mireasă ce este...silviahttps://www.blogger.com/profile/16062158585880824981noreply@blogger.com