Mersul

de-abia acum aflu că locuim într-o bilă de sticlă
omul cu riduri în vîrful degetelor face
un fel de masaj terapeutic întunericului
şi forfota celor disponibili care stau la rînd
creează o admirabilă stare de veghe
precum o cădere de la mare distanţă
într-un pat de cenuşă

n-am cui să-i cer o pînză
atunci mă-ntind eu deasupra somnului cu vîrf de ac
va fi o acupunctură în inima lucrurilor ce nu-şi găsesc rostul
un bătrîn îmbrăcat în copil mă ceartă
nu ştie despre călătoria asta pe loc
sau magazinul de unde ne procurăm distanţe pe măsura noastră

la uşa deschisă doar pentru a respira
bate un ceas în buzunarul celui care nu îndrăzneşte
să ne tulbure cuvintele
îl trag de mîini să intre
să se aşeze alături de noi între aceste presimţiri
mai ales cînd e toamnă
dar el spune ceva către visele mele
şi care mai de care pleacă în urma lui
de parcă eu n-aş putea să merg fără ajutor mai departe

tablou: Jaroslaw Kukowski