prefacerea

din partea opusă venea un anotimp cu zulufi la ceafă,

m-am ascuns după un copac şi mi-am croit mănuşi

din cuiburi părăsite de rândunici,

însă am făcut greşeala să râd fără motiv precum o iadă cu uitătura oblică;

ei m-au auzit şi m-au încercuit nerăbdători,

deoarece se spune că-n râsul cuiva poţi descifra numele unic

al unui lucru inexistent,

astfel îmbogăţindu-te cu o frumoasă stare a prefacerii;

aşa au găsit pe buzele mele

un fluture-mecanic într-un trenuleţ de jucărie,

mi-au verificat cerul gurii

pentru a prinde restul călătorilor fantastici,

unii adăpostidu-se în litere cu gust de zahăr ars,

alţii, în vocale atârnate ca nişte candelabre,

iar după toate descoperirile în folosul lor

m-au abandonat la marginea unui oraş ambulant;

noroc cu un cuvânt agăţat de mânecă

datorită căruia am rămas în aşteptarea rostirii vindecătoare

aşa cum ai aştepta firişorul de sânge

din carnea închipuită a unei păpuşi

Onirojazz

mai jos sunt piesele de pe albumul Onirojazz. înfăptuirea lui a fost un drum frumos şi, cum altfel, întortocheat, cu indicii amestecate – unele trăite, altele visate -, cu derdeluşul din fiecare zi şi multe alte realităţi precum caravanele colorate de circ, cu lumi răsturnate şi ghiduşare, coridoare secrete, limbi inventate, interioare şi ceţoase. iar un motiv în plus pentru care mi-a plăcut aşa mult e că m-am jucat după pofta inimii :)

 

o piesă de pe albumul Onirojazz

  

sper să vă placă :)

Zodiacul visat

în ultimul timp am avut o serie de vise-stup

(în prima fază – care a coincis cu ultima fază a lunii - le-am descoperit doar stupizenia, apoi, cu stupoare, mi-am dat seama că nu erau capabile numai de înţepături, ci şi de un interior umplut cu miere – chiar dacă uneori vindecătoare, iar alteori otrăvitoare - precum un stup).

de vreo jumătate de an ţin un jurnal, din păcate pe alocuri prea somnoros pentru a vorbi cu toată gura, lăsându-mă să leg şi să dezleg anumite începuturi, să le pun cap la cap sau cap la coadă atunci când vreau să-nchid câte un cerc prea năbădăios, ca o rochie fermecată ce nu se lasă închisă la spate. am numărat, am înmulţit, am împărţit în stânga şi-n dreapta, am semănat şi-am adunat seminţele unei călătorii cioplitoare şi ciuntitoare în pielea onirică.

rodul este zodiacul visat de mai jos (urmând să scriu cândva şi caracteristicile fiecăriu semn):  

1.    tricornul înzăpezit (7 – 22 februarie)

2.     floarea-lunii cu seminţe de clovni (23 februarie – 9 martie)

3.     păpuşa rasă în cap (10 – 25 martie)

4.     arborele-curcubeu (26 martie – 10 aprilie)

5.     caravana asceţilor (11 – 26 aprilie)

6.     zidul carnivor (27 aprilie – 12 mai)

7.     narvalul-profet (13 – 28 mai)

8.     visunculusul (29 mai – 13 iunie)

9.     proţapul ispăşitor (14 – 29 iunie)

   10.  preotul-marţian (30 iunie – 15 iulie)

   11. huruitul de roţi îngereşti (16 – 31 iulie)

   12. strănutul alchimic (1 – 16 august)

   13. nasturele de spiriduş (17 august – 1 septembrie)

   14. sirena halucinată (2 – 17 septembrie) - zodia mea -

   15. întunecatul ghiduşar (18 septembrie – 3 octombie)

   16. umbra argintului (4 – 19 octombrie)

   17. sabia de mătase (20 octombrie – 4 noiembrie)

   18. atriul grifonului (5 – 20 noiembrie)

   19. iertarea (21 noiembrie – 6 decembrie)

   20. chemarea (7 – 22 decembrie)

   21. omida cu hlamidă (23 decembrie – 7 ianuarie)

   22. aşteptarea (8 – 23 ianuarie)

   23. desertul vrăjitorilor (24 ianuarie – 6 februarie)

   24. bucuria nepieritoare (întreaga lună a 13-a, cea a lunaticilor de diamant)

.

ea ne spunea o poveste lungă,

eram fascinaţi de rochia ei albă ce înlocuia lumina,

ne ţinea tot timpul mâinile la ochi,

iar noi ne imaginam câteva arte

fabulatorii,

amnezice,

atotcuprinzătoare,

unele înţepătoare şi inexistente,

pe care le-am numit Mo arte

dacă e vorba de o dezînchipuire, atunci e de pe-acum întuneric sub pleoapele păpuşarilor aducători de viaţă.
dar dacă se poate spune roşu-n faţă de ce şi cât şi mai ales de ce nu acestei realitatăţi interioare, înseamnă că am câştigat o lume peste fiecare clipire (sau poate o suprapunere decalată atât cât să respirăm între niciaici şi nicialtundeva).
eu am văzut o păpuşă guristă, iar de-atunci am fabricat mii de imagini în condiţia mea de omuneoriapropiatmiealteoristrăin şi chemat dintr-o sete, o inventivitate, o des-centrare şi dintr-o ciudată rătăcire în jurul meu.
am auzit o tobă africană şi-am sărit ca arsă, fiindcă era vocea pentru care nu-ţi trebuie ureche, ci doar o încruntare copilăroasă între a trăi şi a simţi. şi de-aici totul s-a întors cu 22 de ani sau, cine poate şti, tot cu atâţia ani s-a dus într-un viitor spiralat şi jucăuş, unde te poţi transforma în dublura unei păpuşi sau chiar în perechea ei.

venise timpul perfecţiunii
vântul fuma firişoare de păpădii
eu mergeam pe graniţa spiralată
printre rămăşiţele oamenilor de zăpadă
de altă naţionalitate
căutam gazela perfectă
ale cărei intestine aveau să fie corzile unui contrabas

de aici înainte totul a fost potrivnic
a trebuit să pun în ghips picioruşul care fixează
lucrurile în nisipul mişcător
până şi notele se loveau de pragul partiturii
şi leşinau înainte de orice cântec
un sunet mai firav a oscilat între două secunde*
până a intrat în comă*
ceea ce a prefăcut muzica într-un creier invelit în licurici
prea repede stingându-se în pumnul dezarticulat al unui uriaş debil
au venit specialiştii focului şi ai apei
s-au certat îndelung pentru cauza nedreptăţii
primii spuneau că pompele lor sunt psihopompe
cei din urmă vorbeau despre ploaie
ca despre transpiraţia soarelui
într-un final m-am culcat pe urechea interioară
de la presatul fără milă al somnului
n-am mai auzit nimic
nici chiar strigătul uraganului expectorându-şi plămânii
pe lângă mine a trecut o gazelă
s-a întors aruncându-mi o coadă înfoiată de ochi
şi mi-a cântat ceva într-o limbă îngerească
la început din cauza surzeniei am crezut că animalul e mut
apoi prin nişte conducte ce leagă astrele
de corpurile pământeşti căzătoare
a ajuns la mine întâmplarea melodioasă
spălată pe margini cu ceai de sunătoare
şi tăvălită prin vocale crocante
ce mi se spărgeau între dinţii de lapte praf
şi cum nu exista vreun supravieţuitor al acestei prelungiri
neomeneşti
am murit mi-am spus
dar pentru că n-am auzit din prima
am murit doar pe jumătate
am murit pe muţeşte
am murit leneveşte
hoţeşte
nelumeşte
şi aşa au rămas toate acestea de atunci
neînţelese
splendidegroteşti
de-o palmă
de-un şchiop
de-un zâmbet prevestitor 
potrivit peste lucrurile triste

Workshop de chitară cu mine, cu Andrei şi Silvan

         Acustic Live Music Camp organizează workshopul de chitară cu tema „Fă-ţi chitara să vorbească!”. Perioada în care se va desfăşura este 16-19 februarie 2012, la Pensiunea Râmeţ, judeţul Alba.
        Timp de patru zile, Silvan Stâncel, Andrei Roşulescu şi cu mine vom susţine cursuri de flamenco, folk, chitară electrică şi clasică şi, mai presus de toate, de oratorie muzicală – de la formulări convenţionale transpuse în câteva note până la discursuri complexe ce iau forma unor partituri de jazz şi de hazz.
        Marile subiecte ale acestui workshop sunt: alfabetul sonor pentru cei mici, gramatica şi coerenţa unei melodii, tăcerea în muzică, vocea interioară şi creativitatea.

În cadrul evenimentului va avea loc şi un concurs al cărui premiu este un loc gratuit în Tabăra de Chitară de la Râmeţ (iulie 2012).

De asemenea, Vio tubeamp, prin persoana domnului Viorel Fârtat, devine sponsor oficial, oferind un amplificator cu lămpi, hand made, pentru chitară electrică.
        Atelierele se adresează tuturor doritorilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 101 ani.

        Pentru detalii: www.tabarachitara.ro

iată şi chitara povestitoare

chitara povestitoare şi Ţinutul Celălalt

în seara asta mă duc la atelierul „Fă-ţi chitara să vorbească”. îmi amintesc cu o vagă uitare povestea părului piticesc din care Andrei şi-a făcut corzi. era într-o după-amiază, la 300 de paşi de uriaş distanţă de la existenţa ultimei chitare din lemn cu gura dulce, vorbitoare, când un pitic ce s-a prezentat zeul întunericului cu părul vâlvoi i-a apărut în vis. Andrei a crezut că e o umbră încântătoare şi afrodisiacă ori o îmbietoare briză halucinantă precum o oglindă în care-ţi vezi mărimea măruntaielor şi aspectul lor distorsionat, neînfricoşător şi labirintic. aşa încât nu i-a dat importanţă zeităţii domestice. însă dimineaţa  s-a trezit cu piticul chiar în faţa lui, lipit de piele ca o frunză care-ţi acoperă ochii în bătaia vântului. devenise deodată şi realitatea alunecoasă, nu numai visul îndoielnic – îndoielnic până în clipa aceea, fiindcă avea, în urma explicaţiilor piticeşti, să se afle adevărata identitate a cusăturii dintre vis şi trezie, ceea ce, să spun drept, m-a înspăimântat până şi pe mine, iar eu eram recunoscută drept învelitoarea dură a lucrurilor rămase toată viaţa abiamijite. e vorba de nenorocirea care i s-a întâmplat unui zeu pătruns de muzică; din cauză că nu avea niciun instrument la îndemână, s-a apucat să cânte la propriile maţe ce scoteau sunete armonioase, mai întâi ca un nechezat de inorog ce vrea să imite o pasăre, apoi ca o melodie electrică şi stufoasă. mâna îi intrase astfel prin abdomen, nemaiputând s-o scoată vreodată, fiindcă ar fi rămas în corpul lui nematerial o gaură cu margini dantelate, trădându-i originea umană îndepărtată. aşa că zeul învâlvoiat cânta zi şi noapte, iar când deschidea gura se-auzea şi mai tare ecoul petrecerii zornăitoare lăuntrice. asta până când intestinele făcute din filtre de aer şi matlasate cu miez de nori s-au rupt unul câte unul; atunci a început să-i smulgă firele de păr zeului pitic al întunericului, deoarece corzile nevăzute aveau o întindere mai mare decât lumina pe care-o iscodeşti întru aflarea cotloanele micilor comori lumeşti. cum muzica e liniştită ca o încremenire de hipopotam sau e năucitoare precum o sete de nestăvilit a fântânii ce nu ştie cum să se adape din propria apă, au început să crape şi tavanul, şi pereţii cerului; se întrezărea chelia piticului cu ochiul liber interior, şi tocmai de aceea chinuitul împricinat, când mai rămăsese cu şase fire de păr, s-a lăsat să alunece pe ombilicul heruvimului celui mai înalt şi a ajuns, întâmplător, în visul lui Andrei. aşa s-a procopsit chitara povestitoare din seara asta cu firele de păr zeificate în locul corzilor.
(despre crăpăturile din cer n-am mai aflat decât că ele pot fi acoperite cu substanţa lipicioasă a visului, dar asta fără să ne dăm seama şi, fireşte, s-o spun pe-a stângă, fără să le dăm crezare)


iar mâine seară, pentru a fi în ton şi-n semiton cu evenimentul halucinant-muzical-povestitoriu, o să fac o călătorie în Ţinutul Celălalt. sper să mă întorc cu bine!

animalul fără nume

amândoi prin tunelul ca un braţ întins peste o baltă de sânge

frica te face măcelar, frica mă face un copil cu gura plină de flori albe

dacă m-ai atinge

dacă m-ai atinge

pe carnea crudă din clavicula ce pompează vise 

acolo se naşte animalul fără nume, cu dinţii înfigându-se între tine şi Dumnezeu

dragostea mea văduvă şi asexuată 

pielea ţi se strânge ca un fagure de viespi 

cu limba ta aspră îmi netezeşti pieptul

până ce inima devine o boală infecţioasă

Andrei Rosulescu-Fa-ti chitara sa vorbeasca partea 2 by iarina copuzara

 

abia aştept să mă întâlnesc cu fiul cioplitorului Erobra http://2.bp.blogspot.com/-WsFJfWAwlIQ/Ti6V1pv-HSI/AAAAAAAABeI/spEI007LOAo/s1600/SN850819.JPG


asta şi pentru că-mi aduce aminte de Goguţă (pe care l-am mânuit într-o piesă de teatru de păpuşi). atât de mult mi-a plăcut prietenul meu lemnos cu privire zglobie şi codiţe încâlcite, încât într-o zi, la finalul repetiţiilor, m-am ascuns în dulapul-cameră unde locuia şi am rămas acolo până noaptea, când m-a găsit un muzicant ce venise să-şi lase acordeonul. 

oricum, în acest răstimp am povestit multe (eu şi Goguţă), iar de atunci înainte s-a strecurat mereu (cu o strecurătoare pentru macaroanele cu zăpadă) câte o replică nouă la spectacole.

dar asta nu era în scenariu! spunea mirată profesoara cu păr piticesc şi mâini umblătoare, animând umbre şi lumini în viscerele marionetelor. 

ba da, ba da! Goguţă a spus-o!

o lungă perioadă a vorbit prin mine, mi-a făcut anumite dezvăluiri fantastice pe care le folosesc cu poftă şi fără măsură în scris – când imaginaţia e înlocuită cu închipuirea; ce mai, a fost cel mai bun prieten non-imaginar dintr-o multitudine de potenţialităţi şi inexistenţe.  

nu ştiu dacă se observă ceva dintr-o emoţie care-mi trage deseori ochii în jos (şi nu, nici n-aş vrea, fireşte, nu, ferească sfântul jucăriilor urgisite, să mă dau de gol, adică să-mi iau golul şi să-l rostogolesc în locuinţa din interior ca pe-o minge de zăpadă învelită-n cârpe de păpuşi, fiindcă zău, nu ştiu ce-ar mai rămâne din mine)

am rămas uimită de ce ne-a transmit Elefantul, mai ales că pe la jumătatea textului numeşte visătorii cărora le vorbeşte, printre care nişte prieteni buni din ţinuturi de mână îndepărtate:


Mesajul elefantului by iarina copuzara

dacă ştii cum, poţi spune o poveste la chitară, îţi poţi alege un subiect şi-l poţi dezvolta la fel ca în vorbirea curentă. de multe ori Andrei renunţă la cuvinte şi-mi răspunde printr-o interpretare a câtorva note. astfel observ încruntarea, respiraţia, pauza de gândire, zâmbetul, acordul sau dezaprobarea din felul în care mi se adresează chitaristic. întortocherea asta, aşa cum sunt sigură că pare, este, de fapt, o îmbietoare ofertă de dialog. 

procesorul l-a ajutat să găsească un ton pentru reproşuri, un altul pentru limba elefanţilor şi mai multe pentru reverie şi chitaromanţie - fiindcă se poate întâmpla ca sub straturi şi polifonii să se afle o profeţie, un spaţiu interior făcut ghem după care aleargă o pisică invizibilă ghiduşară sau (im)pur şi simplu o întoarcere pe dos – însă tăinuite, pentru a le feri de iscoditorii care caută numai o certitudine, un aici şi un acum).

nu demult am inventat împreună un alfabet muzical, folosit în special de omul-delfin, dar n-o să spun nimic despre el, cel puţin până va apărea albumul Onirojazz, acolo unde se află detaliat cu litere şi vorbire.  

oraşulerapopulatdoardeoamenicaresuflauînpăpădii,euzburamîntr-o nacelălipităcumieredemargineanevăzutăalucrurilor,eistrigausăvin

maiconvingător,darurletulloreradefaptsfoaracaremăînălţaatâdesus,

căunliftdintr-uncopacsubţirecoboralanesfârşit,repede-repede,mai

repededecâtdubluralui(fiindcăexistaudubluripentruorice,maiales

pentruceeaceepepunctuldeafivizibil),numaiavealocdeasuprameanicimăcararipauneiegrete,eueramplinăderegrete,măfascinaucelmai multîntâmplărileprecumninsorileartificialecupiperalbdinfilmelecu 

furnici,iarastaeradevastator;înlocsămăpreocupe 

frumuseţeacaresevededacăteîntorcipetoatepărţilepeosuprafaţădezahărtos,

eramcugândullaunsăculeţdedantelăundeintraumâinile-celei-nevăzute.amaterizatmaiapoiîntr-unlancuformedinsăpun,pentruce? amîntrebat,pentrusfori,mi-aurăspunsmuncitoriicucojideouînlocde 

glugi,ei,asta~ibună,m~amîntristatşiamstrănutatopulberedealbuş,eiautuşitunprafdelămâie,cutoateasteaîmierarău,eisuflau,suflau, 

fiindcăaltfelnu~şimaiprimeaulasfârşitulzileipâinea(alecăreicolţuri 

fuseserămâncatedeofamilienumeroasădecompozite).amobservat 

cummisedilatapielea,miseumflaumănuşile,burta,plicurile 

nedesfăcutedinbuzunar,devenisemunbalon,cinevoiasăscapedeel 

însuşiseagăţademine,amurcatmult,pânăcândm~amlovitcucapulde 

ultimulliftcemă~mpingeaspretrecut,euopuneamorezistenţăarsătot 

maiademenitoare,sefăcusecald,nuvoiamdecâtsăîntindmâinileşisă 

cad,şiatuncioameniiagăţaţiauînceputsălucrezecutoatecăeraziualor 

liberă;amtrecutprinlift,prinplatformeleondulateşitari,eramcaun 

trenuleţcareînsfârşitajunseseacasă,încameraunuicopilsomnoros,

deodatădraperiiles~aumişcat,amridicatpuţinlocomotivaşiamprivit

împăcatăcănimicnuseoprise,totulmergeadinceîncemaisus,

încolonăridejumătăţi,uneleleneşe                                              

                                               ş

                                                i                     

                                                 r

                                                   e

                                                     s

                                                      e

                                                        m

                                                           n

                                                              a

                                                                t

                                                                  e,

                                                                  a

                                                                  l

                                                                 t

                                                               e

                                                               l

                                                             e

                                                            c

                                                           u

                                                          c

                                                         â

                                                        t

                                                      e

                                                    o

                                                   p

                                                 ă

                                                p

                                               ă

                                             d

                                            i

                                          e

                                            l

                                               a

                                                  g

                                                    â

                                                      t,

                                                         m

                                                            o

                                                               t

                                                                 i

                                                                    v

                                                                      a

                                                                        t

                                                                          e

                                                                            s

                                                                              ă

                                                                               s

                                                                              u

                                                                              f

                                                                             l

                                                                            e

                                                                            o

                                                                            r

                                                                            i

                                                                         d

                                                                     e

                                                                  c

                                                                â

                                                              t

                                                           e

                                                        o

                                                     r

                                                   i

                                                 e

                                                 n

                                                 e

                                                 v

                                                 o

                                                  i

                                                 e