ne-a dus la malul celălalt
deşi în scurt timp noi am fi vrut să trecem înapoi
din cauza acestei nehotărâri a rulat zăpada
precum o foaie pe care cineva doar a avut intenţia să scrie
a făcut o lunetă şi fiecare vedea în visul celuilalt
am râs pe ascuns crezându-l smintit şi totuşi bine intenţionat
eu mi-am pus mâinile la ochi întunericul era o scară ruginită
la scurt timp crucile au rămas mult în urma noastră
ca nişte copii ce învăţau primii paşi.
Sunt tot mai surprinsă de originalitatea metaforelor tale !
RăspundețiȘtergereImi place ( făcînd abstracţie de tragismul momentului ) viziunea oximoronică de la sfîrşit.
m-am tot certat în ultimul timp pentru privirea întunecată, aşa că de data asta m-am gîndit să am o viziune mai optimistă, iar acesta a fost punctul maxim:)
RăspundețiȘtergere