***

deasupra era ceaţă, abia se vedeau vârfurile turnurilor

ca mustăţile unei bătrâne

melcii s-au aşezat în straturi

şi noi credeam că în sfârşit am ajuns acasă

când Dumnezeu a strănutat,

polenul s-a strâns în jurul becului

precum un guler

cu toate că ne-am gândit la cutremur

am rămas nemişcaţi spate în spate

poştaşul bătea în fiecare zi fără să-i deschidem

cum voiam să ne ridicăm, un şobolan mai mare decât noi

ne tăia calea, purtându-ne copilăria pe spinare.