O să vină moartea ca o perdea luminoasă
la colivia unui corb
şi vom sări amândoi peste fulgii de bumbac din acel vis
o să vină moartea cu buze subţiri de pisică
şi păpuşile mele cu ochii încrucişaţi
mă vor privi cum singură îmi leg degetul mic de umbră
mai tare oasele trosnesc
de parcă un măcinător de cafea
e ascuns în ele şi-n inimă
creierul e dulce - un tort cu glazură de caramel
pe care s-au urcat milioane de furnici.
Poate într-un ungher, acolo,
are şi ea o nostalgie nemărturisită
din frică sau din iubire, nu ştiu,
pieptul va crăpa
precum coaja unei seminţe de floarea-soarelui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu