miercuri, 3 aprilie 2013

Despre Rugăciune




 



Apoi un preot spuse:
„Despre Rugăciune vorbeşte-ne.”
Iar el răspunse zicând:
„Voi vă rugaţi când sunteţi năpăstuiţi
ori în nevoie;
de ce nu v-aţi ruga şi-n plină bucurie,
şi-n zilele în care nimic nu vă lipseşte?
Căci rugăciunea e prelungirea sufletului
în univers.
Şi dacă e o mângâiere să vă abandonaţi
în univers
întunecimea,
atunci e-o încântare să revărsaţi şi
zorii.
Iar dac-atunci când sufletul vă cheamă
la rugăciune
nu puteţi fi decât întunecaţi,
ar trebui să vă mai cheme o dată şi înc-o dată,
până-ntr-un ceas când veţi veni
zâmbind.
Prin rugăciune vă înălţaţi să-i întâlniţi
în ceruri
pe cei care se roagă în aceeaşi clipă,
aceia pe care doar în rugăciune puteţi
să-i întâlniţi.
Faceţi astfel ca vizita voastră în acel templu
nevăzut să fie
întru bucurie şi dulce-mpărtăşire.
Căci dacă veţi intra în templu numai
pentru a cere,
atunci nu veţi primi.
Iar dacă veţi intra ca să vă umiliţi,
nu vă veţi înălţa,
şi dacă veţi veni ca să cerşiţi un bun
al altcuiva,
nu veţi fi auziţi.
În templul nevăzut e de ajuns doar să intraţi.
Nu pot să vă învăţ cum şi cu ce cuvinte
ar trebui
să vă rugaţi.
Dumnezeu nu vă ascultă cuvintele decât
dacă El însuşi vorbeşte prin voi.
Iar eu nu vă pot învăţa ruga mărilor
şi a pădurilor,
şi-a munţilor.
Dar voi, ce v-aţi născut din munţi, păduri
şi mări,
o veţi putea găsi în inimile voastre.
Şi de veţi asculta doar în încremenirea nopţii,
le veţi auzi murmurând în tăcere:
«Dumnezeule,
Tu care eşti sinele nostru cel înaripat,
voinţa Ta prin noi voieşte,
Dorinţa Ta prin noi doreşte,
Puterea Ta prin noi preschimbă
nopţile noastre,
ce de la Tine sunt,
în zile care tot din Tine vin.
Nimica nu putem a-ţi cere,
căci tu ne cunoşti trebuinţele chiar înainte
ca ele să se nască-n noi:
De Tine avem nevoie,
iar dându-ne mai mult din Tine,
ne dai tot.»"

(Khalil Gibran)






2 comentarii:

  1. Căci rugăciunea e prelungirea sufletului în univers. Nimeni altcineva nu putea da o definiţie mai frumoasă şi mai adevărată rugăciunii.

    RăspundețiȘtergere