După ce s-a
născut, purta o lumină roşiatică în jurul lui; unii spuneau că e de la
carapacea de rubin a lirei îngerului, aţii - că e de la husa fotoliului
invizibil din care se născuse. oricum ar fi fost, copilul stătea întotdeauna în
picioare, chiar atunci când dormea sau când călărea
uriaşul miriapod circar. (din „Enciclopedia naşterilor închipuite”)
„S-a întâmplat că, acum şaisprezece ani, într-o familie de neam ales trebuia să se nască un copil. Ce-i drept, mama visa să aibă un băiat, iar tatăl o fiică, dar oricum ei nici nu visau că l-ar fi putut avea de la un alt tată. Aşa că pruncul care era pe drum deveni un copil nedorit. Mama trebuia să-l înlăture înainte ca soţul ei să intre la bănuieli. Vrăjitoarea care fu chemată zise că treaba era uşor de făcut dacă fătul era pus într-o altă persoană sau chiar într-un obiect. Cum anume s-a putut ajunge la aşa ceva, poveastea nu spune, doar că fătul şi-a aflat culcuş în moliciunea faldurilor de catifea ale unui fotoliu cu urechi.” (din Ultima iubire la Ţarigrad)
„S-a întâmplat că, acum şaisprezece ani, într-o familie de neam ales trebuia să se nască un copil. Ce-i drept, mama visa să aibă un băiat, iar tatăl o fiică, dar oricum ei nici nu visau că l-ar fi putut avea de la un alt tată. Aşa că pruncul care era pe drum deveni un copil nedorit. Mama trebuia să-l înlăture înainte ca soţul ei să intre la bănuieli. Vrăjitoarea care fu chemată zise că treaba era uşor de făcut dacă fătul era pus într-o altă persoană sau chiar într-un obiect. Cum anume s-a putut ajunge la aşa ceva, poveastea nu spune, doar că fătul şi-a aflat culcuş în moliciunea faldurilor de catifea ale unui fotoliu cu urechi.” (din Ultima iubire la Ţarigrad)
tablou: Gabriel Pacheco
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu