joi, 9 iunie 2016

Limba saurită


Acum câțiva ani am început să lucrez la inventarea unei limbi muzicale. Astăzi a fost prima oară când am auzit-o, cântată cu violoncel și marimba. Se numește limba saurită și face transpoziția de la literă la sunet. Așadar, pe înregistrarea de mai jos se vor auzi literele unor versuri transpuse în forme sonore.
Deocamdată colaborez cu un profesor de la Institutul de Calcul pentru crearea unui program care ar putea lega cuvintele de identitatea lor muzicală. Astfel ar fi posibilă o compoziție, de exemplu, care să ”traducă” un roman sau o carte de poezii.
Pentru mine cuvintele au avut întotdeauna în ele un firișor sonor țâșnit din mili-metrica presărată cu intuiții și vinișoare albastre ale diezilor urcând către tâmple și râuri clocotitoare și galbene de bemoli coborând în adâncurile pământului.
O parte dintre literele alfabetului au un corespondent direct în literele grecești (folosite în mod normal pentru desemnarea notelor), iar pentru altete am folosit un calcul intervalic (de secundă mare, terță mare, terță mică, cvintă perfectă, cvintă mărită, cvartă perfecta, cvartă mărită, sextă mare, sextă mica, septimă mare, septimă mica, octavă, nonă mare). Am folosit anumite intervale special pentru a înșira, pe ghirlanda omenească-neomenească de litere și note, octave în diferite registre, ca niște păianjeni circari cu sute de picioroange strălucitoare.
Totul a pornit de la o incantație visatorică pe care am rostit-o cu voce tare într-una din nopțile de cărbune și zăpadă prin care călătoream aproape fără ieșire (căci în lumea-matrioska în care trăiesc, visul și realitate se conțin și se dizolvă una în alta):
”Să fie deasupra un gol mai mare ca apele.
Suntem aici ca și cum am fi în locul unor fluturi
Iar ăsta e al doilea cuvânt după naștere”.
Numaidecât am auzit cuvintele ca pe o bandă vălurită de efectul ”reverse”, cu decibeli soporific-șerpești. Am știut, de a doua zi dimineața, că muzica e o fiară îmblânzită de globii oculari din interiorul literelor. Ce nu știam sigur era cum are să fie această îmblânzire – una inertă și imitativă sau una crescută în interiorul cuvântului ca o scorbură care ne primește și care face legătura cu cele 5 puncte cardinale ale spațiului creator. Din fericire, am descoperit cu frenezie că e vorba de a doua variantă, îndestulătoare și recuperatoare.
De-a lungul căutărilor mele, sunetele au fost ba fantome care așteptau o fisură în spațiu, ba gângănii cu trompe de fildeș, ba nasturi cu guri bolborosind liturghii cusute între ele cu ață albă sau, și mai rău, cuburi de zahăr topite la primul cvintet al vânturilor și ploilor rotitoare din lumea nostră. Asta până de curând, când am înțeles că visul e un fel de brujo care s-ar putea transforma într-un animal real: adică versurile pe care le visasem mai demult s-au transformat, în urma unor calcule intervalice dintre litere, în chei muzicale pentru finalizarea proiectului meu. Incredibil devine totul atunci când muzica din interiorul cuvintelor aduce la suprafață ”citate” din alte opere muzicale sau atunci când capătă sensuri uneori serialiste, alteori limpezi sau chiar profetice.
E greu să vorbesc în termeni firești, (chiar) existenți, fiindcă fiecare celulă sunet-literă are o excrescență incandescentă și ireală.
În paralel am lucrat și la un ”dialect” al limbii muzicale saurita, dialectul tarisian - din care am înlăturat semitonurile și care ar putea fi folosit, pentru transpoziții live, și de cei care nu au cunoștințe avansate muzicale.
Muzica din cuvinte are o logică secretă din care parcă vin spre noi ființe visate, cu un aparat vocal neomenesc, ținând în brațe discuri pătrate, ca niște cărți cu litere aurite.
Am făcut mai multe înregistrări, dar am ales-o pe cea pe care e redată transpoziția celor trei versuri visate scrise mai sus



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu