Recenzie despre ”Luptătorii cu săbii dantelate și înarmații cu perne de diamant pentru genunchi”

        Luptătorii cu săbii dantelate și înarmații cu perne de diamant pentru genunchi erau cel mult trei categorii și cel puțin o categorie în minus față de niciuna. Legile după care guvernau ființele purtătoare de cuvinte pregătite de război au stabilit, cu mult înainte de a ști că va avea loc un conflict pornind de la un scaun de argint și o masă cu 13 picioare nictalope și miriapode, că orice categorie intermediară sau, și mai rău, atinsă de suflul adevărului să fie ocolită și chiar centrifugată laolaltă cu 14 sticluțe de praf în care sunt închise nevertebrate ajutate de cârje fosforescente în lumina cea mai puternică. Însă când s-a întrecut măsura de cinci optimi și când mersul prin încăperile întunecate avea sincope alsace de spaimă sub greutatea trupurilor precum tezaurul de fluturi obezi în căutarea unui antibiotic împotriva imploziei, luptătorii cu săbii dantelate au declarat că fac parte dintr-o singură categorie, exact  ceea ce nu fusese legiferat niciodată. Numaidecât, înarmații cu perne de diamant, după ce s-au împărțit în două, neînțelegându-se din cauză că unii înaintau în turme așezate perpetuu la masă, iar alții voiau să atârne pernele într-un loc de deasupra capetelor (ceea ce i-ar fi obligat să adopte poziții asumate, dar contrare punctelor cardinale cu arcuri dinăuntrul lor), au spus că ei fac parte din categoria a 13-a și jumătate. ”E mai bine să fie distanță între luptători”, a declarat cineva, ”fiindcă distanța apropie și mai mult, iar războiul va fi total.” ”Ba nu. Cel mai bine ar fi ca fiecare dintre ei să se ia pe ocolite, atunci unii ajungând singuri să-și observe roșul din gât – metodă veche de psihanaliză la amfibienii renegați de consiliul algelor”. În orice caz, foarte mulți au ales s-o ia pe ocolite, lucru care i-a dus la crize de epuizare și la înfăptuirea unui decalog modificat la infinit chiar împotriva firii lor pe care n-o mai puteau prinde din urmă.

Istoria cadrelor restrânse consemnează doar în treacăt aceste fapte, pe când istoria cu înăspriri aromate și luminiscente are drept motto chiar muzica experimentală din foșnetul săbiilor.

”Luptătorii cu săbii dantelate și înarmații cu perne de diamant pentru genunchi” e un roman al transformărilor din emisferele spațiale pe care le frecventează călătorii printre litere. Cu mult după ce scrisul se va fi terminat, mai poate fi citit acest ultim rând: ”Nicicând o carte n-a fost lă-murită de către cititorul care nu a-nvățat să trăiască pe cont propriu”.