luni, 30 august 2010

Ce-aş putea să pun în loc de titlu


Lacătul era mai mare decît mine

- mă pierdusem printr-o proastă inpiraţie
a rămas o dungă subţire de aer
şi nici n-am ştiut
unde trebuie căutat începutul

oamenii de ştiinţă
mi-au închis mîinile într-o colivie
simţeam fumul
ca o inimă ce mi se tot plimbă prin torace
i-am înjurat de atomi
cel de lîngă mine făcea spume
tremura de parcă l-ar mai fi gîdilat

un bătrîn pe care l-am întîlnit în copilărie
s-a aşezat pe marginea patului
a scos un trenuleţ de jucărie
şi l-a împărţit în două

cei care priveau pe fereastră nu purtau nume
o voce din cealaltă cameră a strigat
“veniţi” iar ei s-au ridicat şi-au luat-o la fugă
cît aş fi vrut să fiu unul de-al lor
atunci pentru prima oară
am smuls colivia din perete şi am plecat fără să spun un cuvînt -


de-abia apoi am putut să-mi scot mîinile pentru o îmbrăţişare.





tablou: Nicoletta Ceccoli

2 comentarii:

  1. Vad ca progresezi si ma bucur. Asta e destul de bun. La cele anterioare e bine sa te mai gindesti. Oricum renunta la sintagme tip "hemoragia de vise". Presupun ca esti chiar o persoana serioasa. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. La cele anterioare mi-ar plăcea să mă gîndesc să le şterg, dar asta ar presupune un progres incredibil:) Hilar e că m-am privit cu seriozitate atunci cînd am scris despre hemoragia de vise. De-aceea e bună o altă privire, exterioară, motiv pentru care mă bucur pentru comentariu şi vă mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere