vineri, 1 aprilie 2011


 de curând am întâlnit trei pisici, devenind fotografa lor, dar şi pradă nesăţioasă totodată. 


şi fiindcă i-am tăiat calea primeia dintre ele, aceasta a avut numai ghinioane, începând cu acela de a i se îngroşa vocea ca unui urs polar în călduri. eu eram de mărimea unui şoricel alb proaspăt ieşit de la cosmetică, animozitatea fiind astfel garantată în acea grădină cât o unghie de înger uriaş. i-am şoptit la ureche în limba vianică, am mângâiat-o aşa cum bunica îşi împleticea degetele în penajul bufniţelor miresici, însă degeaba; înţelegerea animalului care mă privea de sus nu depăşea buzunarul interior al hainei furnicii. mai mult decât atât, în buzunar se afla o firimitură din pâinea pe care cu greu i-o aruncasem cu o zi înainte. 




cea de-a doua era o pisică zicătoreasă, negativistă şi cu privirea împăienjenită. am reţinut doar câteva din rotiţele ruginite ale gândurilor ei: 
pisica zgâriată nu prinde şoareci niciodată.
mâţă bună în burduf de câine.
a despica firul de pisică în patru.
bate fiara cât e caldă.




aceasta e cea mai răsfăţată pisică din cartier. are o limbă precum covorul din Khorassan, iar temperamentul – ca al unui băieţel ipohondru. fireşte, cu ea m-am împrietenit cel mai uşor.



4 comentarii:

  1. Haioasă pisiciada ta.Are ceva dintr-o fabulă.Şi nu cumva pisicile tale umblă pe două picioare ?

    RăspundețiȘtergere
  2. :) pozele au fost făcute de Sf. Muc. Mo(n)tanus (bine, nu el le-a făcut, ci eu:). se poate să ai mare dreptate! mi-ar mai fi trebuit şi o pisică îngeresă, să fiu în ton cu sărbătoarea menţionată, dar nu am găsit decât din acestea cu blană mototolită şi glas rugos de balerină răguşită – ce-i drept, simpatice într-un final :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Superbissimă cantafabulă. Eu am rămas cu pozele lui Crăcănel, de când mândra s-a dus la ai ei, ca o mâță plouată, mirată că puiul are muulte și diverse pete și cu coada între picioare. Sper numai să nu-l pedepsească atunci când își amintește de mine, că motive o să-i dea el destule, după cum îi știu colții și ghearele.

    P.S: Cei care iubesc animalele foarte mult, se tem de oameni sau îi urăsc? Poate nici, nici... și-o fi loc în iubire pentru toate vietățile?

    RăspundețiȘtergere
  4. pisicilor din poze le plac muuuult aprecierile!:)
    nu ştiu dacă îmi amintesc bine (sper să nu:) despre Schopenhauer care, atunci când se supăra pe câinele său, îi spunea acestuia Omule.
    pentru mine, caravana cu jucării şi dulciuri ajunge la destinaţie atunci când simt să mângâi, să mă joc, să iubesc un om ca pe un un pisic zglobiu sau, dimpotrivă, ca pe un pui de elefant:)
    mai mult de atât nu răspund, nu răspund:)

    RăspundețiȘtergere