soarele era un creier de caramel
aşteptam circul prevestit de un mosor cu umbrele
prietenilor întotdeauna veseli
strigam să vină mai repede elefanţii
şi oamenii invizibili pe trotinete
însă tocmai atunci am simţit în inimă
o pivniţă străbătută de paşii unei balerine accidentate
am început să-mi înlocuiesc amintirile cu nişte acadele
vândute copiilor ce stăteau la rând
unul dintre ei purta puloverul meu deşirat la mâneci
şira spinării o avea despicată precum cotorul unei cărţi
cum toate lucrurile frumoase întârziau să se-ntâmple
am făcut rost de câteva bilete false şi-am coborât grăbiţi în noi
Îmi plac aceste incursiuni în subconştientul copilăriei...
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereo copilărie c-o-pălărie de vrăjitor pentru subconştient:)