am crezut că mi se pare când mi-a făcut cu ochiul şi mi-a şi vorbit pe limba gâscanică. apoi am crezut iar că mi se pare când m-a atins cu coada de marsuin, salutându-mă într-o delfinească stâlcită. lumea s-a adunat la gard să mă vadă cum ţin piept monstrului, aşa cum numeau această fiinţă vrăjitorească, pe numele ei adevărat (aflat de îndată ce i-am căpătat încrederea, trecând testulul LBD, în urma căruia mi-a găsit cele trei pleoape de lebădă deschise în timpul somnului) Gâscoditul.
pentru a-şi rosti taina corpului adus din vis aici, în mijlocul oraşului fagotic, a trebuit să-nvăţ un nou alfabet ce-ncepe cu Anser, Branta, Coscoroba şi se termină-n coadă de peşte.
Foarte amuzantă povestirea ta poetică. Iar poza e de-a dreptul " fabuloasă ".
RăspundețiȘtergeremulţumim!:) de fapt, poza mi-a trimis-o chiar Gâscoditul pe yahoo tail:)
RăspundețiȘtergere