mi-am aşezat ceasul golurile oul căzut din aer al unei
păsări somnoroase
te-am aşteptat
am înghiţit în sec amintirea care se forma cu fiecare prezent
continuu
i-am dat de înţeles piciorului de nisp că nu vom porni prea
curând înapoi
te-am aşteptat
am împletit codiţe din fire de zăpadă
i-am arătat ochiului întredeschis o fisură în interior
te-am aşteptat
a venit Uriaşul mi-a oferit un somnifer
l-am cioplit şi-am adormit acolo ca-n plămânul unui fachir
te-am aşteptat
ai venit tu mi-ai spus c-ai ajuns prea târziu
“e vorba despre călătoria mea făcând un cerc precum o pană
de corb în jurul unui naufragiat”
prea adânc era somnul n-am auzit niciun cuvânt
te-am aşteptat
In visul elefantului aşteptările sunt fără sfîrşit,iar naufragiile...aparente.
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut tabăra de chitară. Iar tu eşti foarte drăguţă.
aaaa... mulţumesc, mulţumesc! :)
RăspundețiȘtergerea fost frumos în tabără. de fapt, rochiţa din ghips din poză şi cizmele din bandaj sunt o urmare a ultimei seri în care am dansat pe un gem session foarte gustos şi pe muzica elefunk:)
Cum se-ntâmplă de obicei când vrei să transmiţi ceva, iar ceilalţi sunt atenţi la cu totul altceva, subscriu şi eu la încheierea Silviei: Iarina e chiar frumoasă pentru că pare mereu tristă un pic, talentată, afectuoasă şi cu foarte mult bun simţ. Adică aşa cum ar trebui să fie orice femeie! :)
RăspundețiȘtergeredar chiar mi se pare că sunt la obiect pe „naufragiu” cuvintele tale:)
RăspundețiȘtergerecu toate că pe spatele fotografiei port costumul de foc al focii cu creastă folka şi supărarea înfiorătoare a ursuzului brun:)