Despre mărginirea înţelepciunii




Cel care e înţelept în toate e mai întâi înţeleptul peştilor.
Va veni o vreme, mi-ai spus, când vom tăcea mai mult decât apele,
Iar asta înseamnă un semn învolburat pe creier.
Eu ştiam încă de pe-atunci că eşti cel care aduce ploile în lifturi înalte,
De-aceea te-am crezut când mi-ai arătat că, oricât aş crede în lucruri fără sfârşit, inima mi se va opri în dreptul casei cu multe râsete şi jucării.

Cel ce iubeşte oamenii, acela iubeşte mai întâi scorburile în care poţi fi singur o eternitate.
Dinspre răsărit venea un cal alb care ştia limba păsărilor,
Eram atât de confuzi, încât ai crezut că eu sunt ochiul tău stâng.
Se făcuse întuneric, fiarele erau însemnate cu o cretă strălucitoare,
Nu ne era frică de nimic
În afară de o linişte mai adâncă decât cerul,
O linişte pe care nici măcar tu nu o puteai mărgini.

3 comentarii:


  1. Cât de frumos ştii tu să visezi şi să scrii, Iarina! Să-i spui lui Andrei că sunt gelos şi că-l felicit pentru că te are alături... :)

    RăspundețiȘtergere

  2. :) mulţumiri de-aici, din atelierul nostru de croitorie.
    suntem încă alături fiindcă ne aflăm într-o permanentă joacă.
    jocul este alăturarea, vecinătatea, salvarea noastră 


    (se pare că e o problemă cu comentariile pe blogul meu. nu înţeleg misterioasa cale prin care dispar şi apar . Marele Blogger e cam fistichiu şi nehotărât :)

    RăspundețiȘtergere

  3. Hm... Nici de data asta comentariul lui Filonous nu s-a aşezat aici...
    Aşa că l-am luat din e-mail, unde am primit o notificare, şi l-am copiat mai jos (iată cum am găsit puţină libertate pentru a înfrunta Bloggerul :)

    Filonous a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Despre mărginirea înţelepciunii":

    Ce coincidenţă, Blogger a mai avut un blocaj deplin acum doi-trei ani, mai ţii minte? Ne împiedică securiştii să ne exprimăm liber, ne cenzurează mai subtil decât ăia din China. Aşa am şi eu aventuri online cu ăştia de la rds! :))

    P.S: Omul tehnic e alienat şi redus la stadiul indiferentului Das Man, omul comun, anonim şi anodin. Avea dreptate Heidegger să spună că Dasein-ul e fiinţa umană exemplară, îndreptată spre viitor: ne rămâne speranţa întotdeauna... PPS: Pe voi vă salvează poezia, chitarele, Sauribalia şi jocul lor, fericiţilor! :)

    RăspundețiȘtergere