La treizeci de ani, şerpii văd înăuntrul inimii
Şi îngerul apasă pe umeri, fiind
începutul unei cocoaşe
Care va ajunge până la cer.
(prezentul)
Trăim unul în corpul celuilalt ca două fiare îmblânzite
Gustul hranei e sufletul
Gustul minţii e amărui şi îndestulător.
Dragostea ta e o formă statică,
Dar eu încă nu ştiu dacă e ceva bun în asta,
Ştiu doar că nemişcarea alege în locul celor îndureraţi şi slabi,
Iar ceea ce e laolaltă în piele şi suflet alege pentru fiinţe, şi nu pentru oameni.
(viitorul)
Îndepărtarea şi circumferinţa sinelui, iată cele două zile ale anului;
Întâlnirea cu focul nematerial e primul semn al îmblânzirii,
Cu adevărat vocea
noastră va purta un nume negândit, ceva între tălpi şi Dumnezeu.
Şi toţi ne
suspectează de o fericire aproape inertă,
Însă noi,
când nu mai avea nimic de pierdut, mestecăm un soare mic,
Iar tăcerea ne stă precum un candelabru în cerul gurii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu