Peste 7988 de ani

Un singur lucru mi-e imposibil de-nţeles, anume că trupul va fi imaterial, iar sufletul o să aibă consistenţă trupească.

               Ne aflăm în anul 10000. Un muzician care şi-a uitat numele în urmă cu 500 de ani se-apleacă peste un copac din zahăr ars, îşi umezeşte buzele cu o notă muzicală* spartă între dinţi, şi cum deschide gura, se aude o muzică împletită cu rotocoale ceţoase, diavoleşti, de fapt sunetul vieţii lui interioare.

            

(În anul 10000 nu există alte sunete în afara celor muzicale; cuvintele, alfabetele, limbile au fost demult date uitării. O altă ciudăţenie e aceea că sufletul i se adresează "partenerului" său imaterial (adică trupului) cu ajutorul melodiilor. La sfârşitul vieţii, oamenii practică o şedinţă de suflomanţie, ceea ce înseamnă că, în timp ce-şi dau ultima suflare, sunt iluminaţi sau nu cu adevărul unui dincolo până atunci incert. Nimeni nu ajunge pe celălalt tărâm dacă în ultima clipă a existenţei nu află tot ce va urma; astfel că această cunoaştere este expiatoare, dar numai cei cu adevărat înţelepţi o pot dobândi. Înţelepţii doar pe jumătate şi ignoranţii suferă, în general, de otită la urechea muzicală, boală însoţită de o temperatură atât de ridicată, încât poate topi copacul din zahăr ars al cunoaşterii. Temperatura e cauzată de o muzică tenebroasă şi arzătoare, semnul şi concluzia unei vieţi trăite în mijlocul faptelor drăceşti).

           Melodia bătrânului aflat la finalul vieţii este zgrunţuroasă, întunecată, tristă şi arzătoare, fiindcă acum, când se priveşte pentru prima oară în oglindă, îşi observă sufletul cutat şi diform. Deşi, în mod normal, copacul ar trebui să se topească, este totuşi înduplecat de sinceritatea notelor şi îi lasă muzicianului încă o zi, pentru compunerea celui mai frumos cântec de pe Pământ. 

(* De asemenea, vor exista atunci mici note muzicale comestibile care vor avea în ele creaţiile muzicienilor. Pentru a asculta compoziţiile respective, notele vor trebui sparte între dinţi, iar aburul degajat va urca la creierul ascultătorului, eliberând astfel muzica).