Păsările phoenix şi inventarea gamelor

„Împăratul Hoâng-ti a vrut într-o zi să atribuie muzicii note invariabile. El a trimis un maestru de muzică la hotarele imperiului [...]. Acolo se afla un fel de pământ al făgăduinţei, unde, cu un mileniu înaintea erei noaste, se aventurase regele Moù, simţindu-se atât de fericit, încât uitase drumul întoarcerii. Ministrul lui Hoâng-ti s-a întors aducând o veste mare. În fundul unei văi retrase, văzuse bambuşi miraculoşi, toţi de aceeaşi înălţime. Solul tăiase o bucată de tulpină între două noduri şi suflase în ea. Or, sunetul care se auzi era întocmai ca acela al vocii sale când vorbea fără pasiune. Şi mai era sunetul acela asemeni murmurului unui pârâu care izvora în acea vale şi care mai departe devenea fluviul Hoâng-hô. Atunci două păsări, un phoenix mascul şi un phoenix femelă, s-au lăsat în zbor pe un copac; primul a cântat şase note, pornind de la acelaşi sunet; femela lui a cântat şase note diferite. Ministrul, după ce i-a ascultat cu atenţie, a tăiat alte 11 ţevi, corespunzând, împreună cu prima, tuturor notelor pe care le auzise. Şi a înmânat stăpânului său aceste etaloane sonore, care au fost numite liu, adică legile. Misiunea lui fusese dusă la bun sfârşit.”

Louis Laloy, La Musique Chinoise



(tablou - Vladimir Kush)