Pentru iubitul meu cu 12 nume






Mergeam cu lentoarea unei călugăriţe
Se-auzeau foarfecile de parc-aş fi fost în frizeria îngerilor
Inima mea era un smoc de păr
Îl pieptănai în fiecare noapte, mai tare frica de iubire
Îmi ţinea ochiul prins într-un insectar
Durerea cu dinţi de lapte şi buze cărnoase
Între noi se lipise
Între frunţile noastre creştea precum un copil de măcelar.




tablou: Anne Bachelier



 

2 comentarii:

  1. Da, frica de iubire am încercat-o şi eu pe cînd iubirea era o fiară, un tigru înfometat...
    Reuşeşti mereu să redai inefabilul şi straniul sentimentelor prin metafore pline de prospeţime. Îmi place.

    RăspundețiȘtergere

  2. :)

    de iubirea înfricoşătoare şi de alte fiare se zicea în trecut că te poţi ascunde cu ajutorul numelor infinite pe care le porţi (e cazul lui Picasso). în cazul ăsta, ar fi bine să ţinem în buzunar o partitură onomastică, pentru eventualităţi feroce şi primejdioase.

    RăspundețiȘtergere