VISUL ELEFANTULUI

 Versiunea mea în versuri la o mică parte din Psaltire:

Psalmul 1:

Fericit omul care n-a ascultat / de la necredincioși cuvântul necurat

și calea păcătoșilor întortocheată / n-a urmat-o niciodată

și nu l-a odihnit scaunul împodobit de giuvaiere înșelătoare, / ferit de gurile hulpave și hulitoare;

legile Domnului îi vor fi mărgăritare luminate / care-i sporesc trezvia minții și visele din noapte.

Și va fi ca arborele cu rădăcini în apa netulburată,

frunzele lui vor rămâne verzi. Și toate câte le va face vor fi ca rodul ce strălucește peste iarna înnegurată.

Însă necredincioșii sunt ca fructele de nisip spulberate de zefir,

căci inima nemișcată au ținut-o atâta timp în veșmânt de porfir,

la judecata împătătească loc nu-și vor găsi, / cugetul lor în fața drepților îi va urgisi

calea lor plină de praf își va scutura urmele în destrămare, / pe când calea drepților Dumnezeu o va face nepieritoare.

Psalmul 2:

Când popoarele au pornit să clevetească, / prin guri de balaur să ponegrească,

deșertăciunii s-au închinat, / iar căpeteniile s-au adunat

împotriva Domnului și a Unsului Său spunând / că nu-i împărăție mai mare în ceruri decât pe pământ.

Însă Cel ce stăpânește peste apele de deasupra crugului ceresc

își va întoarce strălucirea Lui de la fața celor ce-L ocărăsc,

Urgia Lui va tulbura sufletele lor ca niște oglinzi întunecate

unde se vede prăpastia chipului și floarea carnivoră din noapte.

El pe mine m-a pus peste Sion împărat

să-I vestesc poruncile, semințele literelor să le sădesc din muntele sfânt în tot pământul binecuvântat.

Domnul mi-a spus: «Fiul meu ești tu, Eu astăzi te-am născut!

Cere de la mine frumusețea lucrului necunoscut,

heruvimii și domniile te vor călăuzi să fii stăpân peste pământ,

limbile cuvintelor și ale muzicii din scările cerești / de acum înainte să le păzești;

cu toiag de fier vei bate / în clopotul celor patru margini ale lumii îndepărtate

și ele glasul tău îl vor asculta / și ca o blană de miel peste umeri te vor înfășura”.

Și acum, conducători ai acestei împărății cu zidurile năpădite de ierburi și destrămate,

slujiți Domnului cu frică și cu bucurie fără moarte,

învățați-vă pe voi cercetarea cea dreaptă și folositoare / care nu se mistuie precum fluturele în flacăra de lumânare,

căci lemn de chiparos aprins va sta peste sulurile de hârtie / ale celor ce judecă fără să știe /

de înțelepciunea dumnezeiască.

Iar în foc răcoros vor fi învăluiți aceia care vor să-L cunoască.