duminică, 30 septembrie 2018

Câte croitorese încap pe vârful unui ac



                                                                                    (pentru V.G)

Cât durase relația ei c-un iscusit cofetar,
croitoreasa folosea materiale cu imprimeuri din rețete de prăjituri,
se îmbrăca în culori aprinse dacă voia să rumenească un uriaș ecler
pentru mai-marele dintr-un cler
sau în alb dacă bezelele din aripi comestibile de fluture nocturn
erau preparate pentru vindecarea unui alchimist cu inima de saturn.
Devenise supradimensionată de când se-nvelea-ntr-o rochie
ai cărei nasturi erau cruste de lumină caramelizată
- desertul de care cofetarul nu se sătura niciodată.

După un timp s-au despărțit.
și și-a făcut un alt iubit.
A început să vorbească doar cu făpturile invizibile fără urechi
Și n-a mai avut nevoie de glasul ei ca un iepure-tenor ce cântă notele-n perechi.
Mâinile și le-a ascuns sub haina galbenă din coji de cais
-oricum îmbrățișa doar oamenii ce-i apăreau în vis-.
Din cutiuța cu șnururi multicolore
și ațe din curcubeie răsucite și somnivore,
a luat o foarfecă numai bună să-și potrivească talia după corpul imaginat;
Atât de mult s-a micșorat,
că lamele pâlpâitoare erau mirate
de cum sfidaseră însemnele de spațialitate.
Toate astea pentru a-i fi iubitului ei filosof pe plac,
vrând să încapă, alături de îngeri, pe vârful unui ac.                                                                         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu