Câmpia nesfârşită

Suntem atât de mici, încăpem într-un borcan cu lumină

Uite, mami, zice copilul făcut din miere, Dumnezeu pune la conservat

Toate lucrurile lumii; în bucătăria Lui păsările pregătite pentru desert

Sunt învelite-n ulei de mirt, iar oamenii au câte un secret culinar pe care

Nu-l ştie nici măcar El; şi tot încercând să ghicească aceste taine,

A-mbătrânit

Avem animale de companie în creier
Şi o voce rugoasă care ne întreabă într-o limbă necunoscută

Şi când se caută pe ei,

Oamenii încep să-i răspundă cuiva dinăuntru

Iar dacă ne îndreptăm spre interior cu iubire nemărginită faţă de noi,

Ne vom întâlni cu o adâncă tăcere

Şi când îşi iubesc cu adevărat Sinele, oamenii sunt o câmpie nesfârşită,

O inimă de unicorn unde-ncolţesc anotimpuri încă neştiute.




tablou: Ronald Companoca