În
urmă cu zeci de ani întuneric, mai mulţi copii treceau pe lângă noi împingând cercuri de
bicicletă.Tu erai încă o fetiţă strângând la piept un ursuleţ umplut cu paie. În
cerul argintiu de deasupra capului amândoi am văzut clar. Uite un om pe care-l străpunge o floare de gheaţă în şira spăinării, mi-ai
arătat chipul care urmam să fiu. Uite o
umbră de simurg atât de frumoasă, am şoptit ca dintr-o piele de zăpadă.
Acum
iubirea mea şi-a ta se-mpleticesc cu o măsurată nepotrivire
Ca
doi beţivi pe o corabie în furtună
Am
îmbătrânit bandajându-ne locul
Unde
eram siguri c-o să ne facem răni.
Şi ne-am făcut. Mari, frustraţi,
Atinşi până la oase de moartea ce-şi lasă
Parfumul de aşternut curat.
Şi ne-am făcut. Mari, frustraţi,
Atinşi până la oase de moartea ce-şi lasă
Parfumul de aşternut curat.
Eu
am rostit cuvinte ca fierul încins
Tu
ai fugit la umbra unei făpturi străvezii
Acolo
unde nimic
N-are nevoie să se întâmple
Unde
nimeni
Nu cere să fie înlocuit cu partea lui desăvârşită.
(poezie scrisă de Domnul Mi.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu