Câte croitorese încap pe vârful unui ac

                                                                                   

Cât durase relația ei c-un iscusit cofetar,

croitoreasa folosea materiale cu imprimeuri din rețete de prăjituri,

se îmbrăca în culori aprinse dacă voia să rumenească un uriaș ecler

pentru mai-marele dintr-un cler

sau în alb dacă bezelele din aripi comestibile de fluture nocturn

erau preparate pentru vindecarea unui alchimist cu inima de saturn.

Devenise supradimensionată de când se-nvelea-ntr-o rochie

ai cărei nasturi erau cruste de lumină caramelizată

- desertul de care cofetarul nu se sătura niciodată.

După un timp s-au despărțit.

și și-a făcut un alt iubit.

A început să vorbească doar cu făpturile invizibile fără urechi

Și n-a mai avut nevoie de glasul ei ca un iepure-tenor ce cântă notele-n perechi.

Mâinile și le-a ascuns sub haina galbenă din coji de cais

-oricum îmbrățișa doar oamenii ce-i apăreau în vis-.

Din cutiuța cu șnururi multicolore

și ațe din curcubeie răsucite și somnivore,

a luat o foarfecă numai bună să-și potrivească talia după corpul imaginat;

Atât de mult s-a micșorat,

că lamele pâlpâitoare erau mirate

de cum sfidaseră însemnele de spațialitate.

Toate astea pentru a-i fi iubitului ei filosof pe plac,

vrând să încapă, alături de îngeri, pe vârful unui ac.                                                                         

https://valeriugherghel.blogspot.com/2010/05/martinus-scriblerus-si-subtirimea.html