marți, 17 septembrie 2019
În satul nostru e un cimitir atât de mic, încât nu încape decât un singur
Mort. Oamenii
Trebuie să aștepte în
Liniște deplină până le vine rândul
Și să fie înțelegători
Mâinile lor au timp
Să mângâie multe chipuri. Biserica
e foarte mare și albă pe dinafară
Dar cimitirul e foarte mic
Atât de mic, încât cel mai înalt om din sat n-ar avea loc
Dacă ar fi să moară
Dar el încă nu-și face griji
Așteaptă liniștit și mâinile
Îi cresc din ce în ce mai mult
Întinse spre pământ.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu