aici se contruiesc blocuri din plase de fluturi
în mijloc - instituţia pentru cei care nu vor să moară -
arhitectul casieriţa şi primarul aşteaptă nerăbdători
însă niciun doritor nu apare
asta şi pentru că oamenii sunt morţi de mult
chiar dacă pielea lor ca apa ce se scurge-n crăpăturile pământului nu-i trădează
după ce aflu toate astea nu mai vreau să stau
nici măcar o secundă
însă arhitectul mă-ntreabă de autorizaţii de semnături
„pentru ce?” ridic glasul „vreau doar să ies nu să locuiesc în clădirile astea”
el mă priveşte mirat cu gâtul lung şi mâinile ridicate
ca un copil căruia îi zboară balonul
scuipă în sân şi atunci îi spun „ce primitiv domnule”
observ că sânii lui sunt mari ca de femeie gravidă
mă caut să văd dacă nu mi-am pierdut ceva corpul meu e mai uşor e atât cât îi trebuie cuiva
care nu mai ştie unde vrea să ajungă
prin faţa noastră trece o fetiţă cu unghiile
atârnându-i ca franjurile unei rochiţe
o urmez tăcut de-abia la etajul 11 mă opresc
să-mi trag sufletul peste carne
peste pielea netedă
autorităţile mă urmăresc iar eu de la fereastră
le strig „ptiu drace”
arhitectul ştie că pentru el fac tot circul ăsta
începe să urce
fetiţa mă ia de mână dar toate aruncările noastre în gol sunt zadarnice
din cauza ştrampilor de plasă ai unei balerine pensionate
din cauza ştrampilor de plasă ai unei balerine pensionate
întinşi pe două sârme de la un capăt la celălalt al oraşului
tablou - Jehan Calvus
tablou - Jehan Calvus
Ce imagini curioase te bântuie! Numai visul poate aduce atâtea. Admir modul cum imaginile îți stăpânesc cuvintele. Eu sunt încă sub tirania celor din urmă, iar asta e încă o formă de sărăcie.
RăspundețiȘtergereadevărul e că în ultimul timp visez foarte mult, adică foarte puţin îmi mai rămâne pentru starea de trezie/trezvie:), iar asta nu ştiu în ce măsură e un lucru bun:)
RăspundețiȘtergereCred că îmi amintesc doar de două-trei ori pe an ce visez. Or fi alte motive (faptul că dorm puțin?), nu fericirea (citii undeva că oamenii fericiți nu... visează). E și greu să contești o grămadă de lucruri și să mai spui că visezi.
RăspundețiȘtergeredupă Arta Visatului a lui Castaneda, ar fi şi păcat să fii fericit nevisând:)
RăspundețiȘtergere