vineri, 29 aprilie 2011

sărutul


din aparat au ieşit insecte cu burţi gelatinoase
tocmai visam că sunt un craniu de pisică
aveam memoria cât ferestruica din pod
~îmi repetam că iubirea
nu trebuie să aibă sprâncenele smulse la fel ca aşteptarea~

mă atingeau lacrimile unui mort când insectele
au început să-mi urce pe degete
speriată mă întorceam de parcă cineva m-ar fi bătut pe spate
~era un sărut pe care tâmplarii încercau să-l fixeze în cuie~
din mijlocul lui priveam cu regret lumea

2 comentarii:

  1. Pot să-mi închipui un sărut fixat în cuie şi chiar un sărut cuneiform. Iar tîmplarii sunt cumva rude cu Tîmplarul ? Căci de la tîmplă ni se trag toate...
    Minicoşmarul tău îmi dă fiori.

    RăspundețiȘtergere
  2. păi tâmplarii, da, fireşte, sunt renumiţi mai ales pentru modelarea tâmplelor gânditorilor:)
    dar şi întâmplarul are aici o legătură, mai ales dacă e vorba de vreo întâmplare ciudată sau poate chiar coşmărească.

    RăspundețiȘtergere