animalul fără nume




amândoi prin tunelul ca un braţ întins peste o baltă de sânge

frica te face măcelar, frica mă face un copil cu gura plină de flori albe

dacă m-ai atinge

dacă m-ai atinge

pe carnea crudă din clavicula ce pompează vise 

acolo se naşte animalul fără nume, cu dinţii înfigându-se între tine şi Dumnezeu

dragostea mea văduvă şi asexuată 

pielea ţi se strânge ca un fagure de viespi 

cu limba ta aspră îmi netezeşti pieptul

până ce inima devine o boală infecţioasă





3 comentarii:

  1. Întotdeauna te-am admirat pentru ineditul imaginilor. Şi pentru felul cum imaginile îşi nasc cuvintele.

    RăspundețiȘtergere
  2. S-ar putea să fie o mică telepatie, dar şi pe mine m-a bîntuit de curînd un " animal "...

    RăspundețiȘtergere
  3. :)
    ah, ce mi-ar plăcea să mă procopsesc cu un incubator pentru imagini, să „nască” acolo cât mai mult:); poate să-l primesc de moş imagerilă:)

    sunt pe gustul meu descoperirile astea; lucrurile se învâlvorează, devin mai vii când sunt obiectele telepatiei!

    RăspundețiȘtergere