amândoi prin
tunelul ca un braţ întins peste o baltă de sânge
frica te face
măcelar, frica mă face un copil cu gura plină de flori albe
dacă m-ai atinge
dacă m-ai atinge
pe carnea crudă din
clavicula ce pompează vise
acolo se naşte
animalul fără nume, cu dinţii înfigându-se între tine şi Dumnezeu
dragostea mea
văduvă şi asexuată
pielea ţi se
strânge ca un fagure de viespi
cu limba ta aspră
îmi netezeşti pieptul
până ce inima
devine o boală infecţioasă
Întotdeauna te-am admirat pentru ineditul imaginilor. Şi pentru felul cum imaginile îşi nasc cuvintele.
RăspundețiȘtergereS-ar putea să fie o mică telepatie, dar şi pe mine m-a bîntuit de curînd un " animal "...
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereah, ce mi-ar plăcea să mă procopsesc cu un incubator pentru imagini, să „nască” acolo cât mai mult:); poate să-l primesc de moş imagerilă:)
sunt pe gustul meu descoperirile astea; lucrurile se învâlvorează, devin mai vii când sunt obiectele telepatiei!