Despre numărul trei

                    Numărul trei este vrăjit şi vrăjitoresc, început, mijloc şi sfârşit, casa astrologică a tricornului, treapta minoră sau majoră, melancolică sau metalică a sufletului, coada împletită a pământului, cartea comestibilă cu cele trei afirmaţii, coroana regelui Simurg, aflarea, pierderea şi regăsirea, lumina neclarviziunii, niciodată neant, niciodată manifestat pe deplin, cerul rotitor şi steaua fixă a căluţului de mare, fluviul învăţăturilor sfinte, carnea, oasele, visarea, alfabetul oamenilor invizibili, cel ce stă în spatele imaginii din oglindă, purgatoriul irosirilor, a treia trompă a elefantului, mantia prinţilor visători, bătaia clopotului din oraşul nevăzut Kitej, lemnul de esenţă rară din care e făcut creierul magicianului, petala trandafirului solar, tăişul secret al măcelarului. Şi mai e şi naşterea mea în 3 a 9-a, la 03:00, dar lucrul ăsta-l spun doar pentru relevanţa unei existenţe închiupuite, şi nicidecum pentru o vanitatea reală.

                  „Spune Trismegistul: trei lucruri condiţionează lumea, heimarmene (destin), necesitate şi ordine; altfel spus, potrivirea dintre cauze, pe care cei mai mulţi o numesc destin, de la încropirea fetusului, urmând ca acestuia să-i revină ceea ce i se cuvine. Întreaga vastitate a timpului sau măsura lui este zăgăzuită de numărul trei, respectiv, trecutul, prezentul şi viitorul. Orice mărime este  exprimată prin aceste trei lucruri: linie, suprafaţă şi volum. Orice corp este alcătuit din trei dimensiuni: lungime, lăţime, grosime. Orice armonie cuprinde trei intervale de sunet: diapazon, hemiolion şi diatesaron. De asemenea, sunt trei feluri de suflet, vegetativ, senzitiv şi intelectual, iar acesta din urmă, tot din numărul trei, se împarte între raţiune, mânie şi lăcomie. Iarăşi, după spusa profetului, Dumnezeu conduce lumea prin trei lucruri, prin număr, greutate şi prin măsură [...]. Magii recunosc trei prinţi ai lumii, Oromasim, Mitrim şi Araminim; adică, Dumnezeu, gândirea şi inteligenţa [...]. În sfârşit, în cubul trinar sunt cuprinse toate cele douăzeci şi şapte de proporţii din muzică, despre care au vorbit, mult şi bine, Platon şi Proclos […]. De asemenea, ierarhia inteligenţelor se grupează în trei categorii de spirite angelice. În toate creaturile există trei puteri intelectuale, memoria, capacitatea şi voinţa. Sunt trei categorii de oameni preafericiţi, martirii, cei care spovedesc, cei săraci cu duhul; există trei cvadraturi de semne cereşti, adică stelele fixe, cele rătăcitoare şi cele comune; tot astfel, casele zodiacale sunt cardinale, în ascensiune şi în regresie; există trei aspectări şi trei decani în fiecare semn; trei semne principale în fiecare trigon; trei planete cu noroc; trei graţii printre zeiţe, trei parce în infern, trei furii, un Cerber cu trei capete, trei Hecate îngemănate, trei feţe aleDianei. În dumnezeirea suprasubstanţială sunt trei persoane. Există trei timpuri, cel al naturii, cel al legii şi cel al graţiei. Sunt trei virtuţi teologale, iubirea, speranţa şi credinţa. Ionas a stat trei zile în pântecele peştelui; trei zile a rămas şi Hristos în mormânt.”

Magia Cerească, Agrippa