Febra îmi dă târcoale
Îmi face cu ochiul de sticlă
Mama e îngrijorată din cauza unor apariţii supărătoare
Ceva între mine şi invizibil
Cum adică să intri într-un spaţiu strâmt care te-aşteaptă
de mult
chiar dacă totul nu e decât o câmpie nemărginită?
Din cauza întrebărilor
mele sunt ţinută la pat
Termometrul stă la subraţ
ca un puroi cu ulei de migdale
Sunt
îndrăgostită de o suferinţă lipicioasă
Iar când spun
lucrurile astea mama formează un număr
La telefonul meu de plastic:
"Alo, alo, urgenţele pentru jucăriile în delir? Da, are părul acoperit
cu
o coajă de castană, da, are ochii
roz, vocea prinsă într-un stup
de albine. Cum? Ce aţi spus? Nu lucraţi astăzi fiindcă e sărbătoarea
păpuşilor rase în cap?”
Eu încep să râd dezlânat şi liniştitor
Şi toată lumea adoarme
Cum adică să pleci atât de departe încât nimeni din cei
cunoscuţi să
nu mai audă decât o pleoapă de unicorn închisă greu peste
soare?
Viaţa e un mic delir circumscris altuia mai mare, circumscris altuia şi mai mare...În ea sunt şi mărginirea şi nemărginirea. Poeziile tale, cu toată tenta lor jucăuşă, ca o nevoie permanentă de copilărie, sunt de fapt atît de triste şi de adînci. Sper că nu eşti nici tristă, nici bolnavă...
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereîntr-adevăr, „mărginirea şi nemărginirea”, aşa e.
nu, în mod concret nu sunt nici tristă, nici
bolnavă.
dar (aşa cum, de fapt, intuieşti), în alt mod, unul însoţitor şi trist (dar nu bolnăvicios), stă lângă mine o febră – a lucrurilor şi mai ales a întrebărilor. febra întrebărilor e şi tristă şi călăuzitoare şi jucăuşă (iar acest ultim aspect e salvator, cel puţin pentru moment :)
Buna muzica si poezia de pe acest blog. Ludica si sprintena.
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergeremulţumiri ghiduşare :)