marți, 24 septembrie 2013

Câmpia nesfârşită











Suntem atât de mici, încăpem într-un borcan cu lumină



Uite, mami, zice copilul făcut din miere, Dumnezeu pune la conservat
Toate lucrurile lumii; în bucătăria Lui păsările pregătite pentru desert
Sunt învelite-n ulei de mirt, iar oamenii au câte un secret culinar pe care
Nu-l ştie nici măcar El; şi tot încercând să ghicească aceste taine,
A-mbătrânit



Avem animale de companie în creier
Şi o voce rugoasă care ne întreabă într-o limbă necunoscută


Şi când se caută pe ei,
Oamenii încep să-i răspundă cuiva dinăuntru



Iar dacă ne îndreptăm spre interior cu iubire nemărginită faţă de noi,
Ne vom întâlni cu o adâncă tăcere



Şi când îşi iubesc cu adevărat Sinele, oamenii sunt o câmpie nesfârşită,
O inimă de unicorn unde-ncolţesc anotimpuri încă neştiute.




tablou: Ronald Companoca

8 comentarii:

  1. Dumnezeu, marele Alchimist...Frumoase şi adînci versuri mai scrii!

    RăspundețiȘtergere

  2. Ay, da, Marele Alchimist!...


    (mulţumesc, Silvia. întotdeauna mă încurajezi:)


    P.s: bănuiesc eu că şti ceva mai mult despre câteva limbi necunoscute, în special despre limba unicornului(!) :)

    RăspundețiȘtergere
  3. E o limbă cu multe înţelesuri, iniţiatică. Nu pot să mă laud că o ştiu, doar o intuiesc uneori. Poeziile tale îmi sunt un ghid preţios.

    RăspundețiȘtergere


  4. :) înseamnă că ştiu eu ce ştiu despre iniţiaţii în această limbă ascunsă

    (şi un cadou pentru căutătorii unicornici:) http://en.wikipedia.org/wiki/File:Raffael_046.jpg

    RăspundețiȘtergere
  5. Superb! Mai ales primul vers: ,,Suntem atat de mici, incapem intr-un borcan cu lumina"!... Asa ca si ciresele albe in cheseaua cu dulceata a bunicelor de altadata.

    Si imaginea insotitoare?... Cateva cuvinte despre ea, se poate?
    Zile senine sa aveti!

    RăspundețiȘtergere

  6. mulţumesc :)


    nu ştiu unde dispăruse. am aşezat acum numele la locul lui.

    (pe aici, în visul elefantin, multe lucruri apar-dispar după voia lor:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc mult!
    Sunt superbe lucrarile peruanului Companoca... Tonuri galben-aurii, felinarase, fluturi, pitici cu lulele umplute cu pasari...Ce mai, adevarate realitati oniric-elefantine! ... Adevarate scantei de inspiratie pentru poetii care umbla in permanenta la ei cu un elefant rozaliu in buzunarul dintre trup si suflet...

    RăspundețiȘtergere