marți, 18 iunie 2013

Despre omul care nu este






  "Câteodată nu numai Dumnezeu, dar toate lucrurile îmi par ca şi cum ar fi. La ce bun mai mult? Dacă pot să trăiesc bine între fantome alerte, de ce să mă îngrop între realităţi de plumb?
  Ţineţi minte povestea celor trei zâne? O născocise un poet, într-o zi.
  Era odată un om care povestea frumos. Seara, cînd se întorceau oamenii de la muncă, toţi se adunau împrejurul lui, şi el le povestea. Ce ai văzut azi? — îl întrebau ei. Am văzut acolo, în pădure, un moşneag care cînta din fluier; şi toate vietăţile pădurii se adunaseră împrejurul lui şi jucau. Şi ce ai mai văzut? Jos, la malul apei, am văzut trei zîne care-şi despletiseră părul şi care şi-l pieptenau în oglinda apei… Dar, într-o zi, omul care povestea a auzit cu adevărat cîntecul moşneagului, a văzut jocul vietăţilor pădurii şi, mai la vale ceva, a întîlnit trei zîne care-şi jucau părul în oglinda apei. Şi, în seara aceea, cînd oamenii îi cerură să le spună ce văzuse, el le-a răspuns: „N-am văzut nimic.“
  Cine a văzut ceva şi n-a orbit? Cine ştie cu adevărat un lucru şi mai poate să-l spună? Cine a întîlnit adevărul, un adevăr oarecare, şi n-a fost strivit de el?
 O, ce bine că Dumnezeu nu există cu necesitate. Toate cîntecele lumii, toată închinarea ei s-ar opri atunci. Dumnezeu ar fi un munte care să stea în faţa noastră. Uite muntele! — ar spune cîţiva dintre noi. Şi pe urmă am tăcea.
Nu am nevoie, nu am ce face cu lumea care este. Mă apasă, mă înăbuşă, mă acoperă. E o lume fără scăpare. Nu se poate trăi decît cu lumea care ar putea fi. Şi atunci trăieşti ca şi cum lumea aceasta ar fi cu adevărat, ca şi cum ai iubi-o şi ai fi iubit de ea, ca şi cum s-ar întîmpla ceva în ea.
  Ne jucăm. Nu trebuie să se întîmple nimic cu adevărat. Să ne jucăm numai. Cine nu ştie să se joace, acela nu-şi trăieşte omenia."


(din MATHESIS SAU BUCURIILE SIMPLE)

2 comentarii:

  1. Frumos fragment. Ceva asemănător am citit în Borges. Mie totuşi îmi place uneori şi lumea care este. Atunci îmi dau seama că e un Dumnezeu în ea.

    RăspundețiȘtergere

  2. la fel de îndreptăţit, zic eu.

    atunci putem să ne-alegem, ca-ntr-un joc pentru un permanent azi, dintre:
    lumi care sunt/nu sunt ceea ce sunt, care apar, încremenesc, se pulverizează,
    lumi exterioare, lăuntrice, artificiale, microscopice, visatorice, inventate, născocitoare, libere, supreme, suspendate;
    lume, paralume, metalume, nonlume,
    hiperlume, nelume, postlume, angelume.......
    .

    RăspundețiȘtergere