Pe unii i-a făcut din zahăr, iar inima lor e o prăjitură
cu rodii, coaptă puţin câte puţin la
fiecare amiază. Pe alţii i-a făcut din sare, iar acestora le place să
înoate în adâncuri până se dizolvă în
mare. Mai sunt oameni ascunşi în sipete de aur şi oameni al căror creier e o
piatră înflorită a lunii. Şi mai sunt unii creaţi din felurite
substanţe onirice, absenţi când aici, când acolo, în orice caz fiinţe stranii
cu umbre lăptoase.
Să ne rugăm
Marelui Cofetar, au spus primii. Să ne rugăm Celui cu buzele sărate, au
spus următorii. Iscusitul Bijutier e
tatăl nostru, se-auezau şoapte lichefiate şi solare. Noi nu ne vom închina decât Lunaticului, au decis credincioşii
melancolici.
Numai ultimii s-au întors pe partea cealaltă
şi au
continuat să trăiască în visare.
De-aceea Dumnezeul lor era cu-adevărat perfect,
fiindcă
era visat fără încetare.
tablou: Nicoletta Ceccoli
Aveti un blog interesant, cu versuri ghiduse si pompieri piromani... E o mare placere sa navighezi pe aici...
RăspundețiȘtergereSi elefantii au vise color?
,,Cartea lui Iov" o aveti inclusa in lista cu cartile preferate. Imi puteti spune, in doua-trei cuvinte, de ce? ... Se intelege, numai daca se poate...
Spor la scris si in toate sa aveti!
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru vizita în spaţiul meu visatoric şi pentru întrebările „teonirice” :)
1.Elefanţii cu două trompe văd, în vis, dublele culori: ale lumii vizibile şi ale tărâmului invizibil :)
2.De fapt, întreaga Scriptură e pentru mine o carte specială, de proză (realistă şi fantastică), de poezie (uneori şi erotică) şi de filosofie. Iar capitolul de care aţi amintit (fiind o carte cuprinsă în Cartea desăvârşită, că tot e vorba mai sus de perfecţiune) a fost un epicentru al încercărilor (chiar şi pentru mine, biata cititoare). A fost, într-un fel, „zona” mea lucidă de auto- chestionare/ problematizare; asta pentru a nu trăi suspendată într-o stare onirică fără tramă existenţială, identitară :)
Spatiul visatoric al dvs e foarte primitor... Se aseamana cu acel spatiu de joaca din incinta marilor magazine, acolo unde li se permite si adultilor sa se dea pe tobogan!
RăspundețiȘtergereDa, intre vis si Cartea lui Iov este o intreaga lume de trait.
,,Iov" mi se pare cea mai inspirata si tulburatoare carte din Vechiul Testament... Este o carte grea, serioasa, plina de nelinisti si intrebari parca lipsite de raspuns... De aici si mirarea mea de a o gasi pe lista cartilor pe care le preferati!
Poezia Sf. Scripturi...Cred ca voi citi, in seara asta, din Cantarea Cantarilor (Sir hasirim).
Promit ca o sa va mai vizitez, cu acceptul dvs, mai ales cand simt nevoia unui strop de relaxare... Si adultii s-ar mai da pe tobogan, nu-i asa?!
PS: Chiar acum, luna din fereastra seama teribil cu barcuta aurie a pictorului peruan...din ,,Campia nesfarsita"!
Vise frumoase sa aveti!
RăspundețiȘtergereîn acest caz, toate lucrurile sunt dantelărite cum nu se poate mai bine, fiindcă în poza de mai sus se află chiar domnişoara Topogany, o prezenţă absentă din lumea reală, dar care ne face semn chiar de aici: :)
http://sauribalic.blogspot.ro/2013/11/despre-somnul-cofetarului-si-intalnirea.html
iar vizita stephanică e primită cu bucurie şi ghiduşie oiricând :)
Da, vazut si citit.
RăspundețiȘtergereDomnisoara Topogany nu are legatura cu ... toboganul meu, nu-i o creatie de moment, nu-i asa?
Sunt impresionat de fantezia postarilor dvs!
Recunosc, oricat m-as stradui astfel de fluturi ghidusi n-as putea prinde in plasa mintii.
Spor la ghidusii si in toate!
RăspundețiȘtergere:)
în ordine cronologică, într-adevăr, postarea mea despre domnişoara împricinată e mai veche, însă aici, în locul de joacă al visului, momentele timpului fie sunt schimbate între ele, fie nu mai sunt defel; deci (şi tocmai asta-i frumuseţea) n-ar fi de mirare ca trecutul să fie determinat de prezent,
ca textul topoganyc
să fie determinat de comentariul ludic stephanic :)