Muzica lui Hemitonix

Înainte de facerea lumilor solare şi întunecoase, în Cer locuiau, alături de Dumnezeu,  Hemitonix, Modyan, Coralis, Diezor, Grifonorus, Melod, Foniar şi Nechord. În firidele scânteietoare din spaţiu-timp, acolo unde se formează biserici mici, cu lumânări aprinse doar de licurici, se-adunau cei opt heruvimi pentru a-şi cânta imnele desluşite din coconul de cristal ce-nvelea pământul încă necreat şi visurile -  acestea din urmă fiind ochii infiniţi de pe cele opt aripi ale fiecărui înger. Hemitonix modela, cu degetele lui de purpură argintie, formele sonore ce se desprindeau de ceaţa străluminată a înalturilor, şi totul începea să aibă aura unui cerc de acrobaţii folosit de Marele Circar  al Universului. Sărituri largi, aidoma căluţilor de mare înhămaţi la trăsura unei sirene dănţuitoare, sunete rotunde precum desenele inorogului pe firul vântului, toate acestea erau create de primul dintre heruvimi, iar fără de ele niciuna din deschiderile văzduhurilor n-ar fi avut izbândă.