Țara mea are o istorie căreia i s-a prescris lecitină


Podurile peste Dunăre sunt din alviță
Înainte să pleci de aici ți se lipesc tălpile de pământ


Țara mea e un ou cu coajă de mesteacăn
Oamenii își mestecă literele în cerc
De creierul lor nu le e frică
Umplut cu păsări de pradă îl țin prizonier


Orfelinatele au luminile aprinse și sunt vopsite cu ciocolată fierbinte
Copiii stau în mansarde din polistiren, o lebădă neagră au în dreptul inimii


Pentru călătorii gurmanzi
Harta țării mele e o felie de unt cu dulceață

Locuitorii ei păstrează în buzunare păpuși rusești
Când merg, pielea lor foșnește și uneori se transformă în gheață.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu