Țara mea are o istorie căreia i s-a prescris lecitină
Podurile peste Dunăre sunt din alviță
Înainte să pleci de aici ți se lipesc tălpile de pământ
Țara mea e un ou cu coajă de mesteacăn
Oamenii își mestecă literele în cerc. De creierul lor
nu le e frică. Umplut cu păsări de pradă îl țin prizonier
Orfelinatele au luminile aprinse și sunt vopsite cu
ciocolată fierbinte
Copiii stau în mansarde din polistiren, o lebădă neagră
au în dreptul inimii
Pentru călătorii flămânzi
Harta țării mele e o felie de unt cu dulceață
Locuitorii ei păstrează în buzunare păpuși rusești cu
părul alb și încâlcit
Când merg, pielea lor foșnește și
uneori se transformă în gheață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu