Într-o noapte am visat atât de mult
Încât, la trezire, aveam părul până la tălpi
Alb şi încâlcit de gândurile unei realităţi
Pe care o trăisem în somn
Nu mai erau oameni pe pământ
Doar doi-trei îngeri care vindeau
Forme esenţiale şi limbi interioare
Am râs încântată de acest negoţ - semn al unei
Neobosite deprinderi cu viaţa.
Aveam mâinile nefireşti de lungi
Nu îmi mai vedea vârfurile degetelor
Simţeam doar cum cineva mă trage înapoi
Ca o permanentă promisiune a unei alte şi alte
Treziri.
tablou: Lori Earley
Povești de moarte și de viață lungă.
RăspundețiȘtergereMinunate versuri!
RăspundețiȘtergere:)
comentariul stephanic mă ajută să fac legăturile către “viaţă-moarte”, un concept la fel ca cel de spaţiu-timp, îmi imaginez. Dar mai e de reflectat aici; acum e doar un gând în galaxia blogonirică :)
De ce :)) :)) ?!
ȘtergereTot ce trăim, simțim și visăm... sunt povești de viață și de moarte!
...................
Ștergere:) Exact! Eu nu am susţinut altceva, doar am făcut o analogie – foarte frumoasă pentru mine, de altfel – referitoare la întrepătrunderea vieţii şi a morţii şi la coexistenţa lor -. Dar fiindcă ideea asta mi-a venit chiar în timp ce vă scriam comentariul, poate înţelesul s-a diluat prea mult în spontaneitatea formulării şi nu mai e clar ce vreau să spun şi ce e cu mine pe acest pământ :)
Cert e că am văzut lucrurile în acelaşi fel, iar eu am făcut o completare puţin confuză (poate voit, cine ştie, căci nu mai am încredere în misteriosul meu sine ludic şi labirintic :)
Bineînțeles că voit...
Ștergerepentru mine orice trezire, inclusiv banala trezire de dimineață, e întotdeauna ceva dureros...dar îmi place cum le aduci tu din condei!
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergere:)
se spune că atunci când nu poţi dormi noaptea, eşti treaz în visul cuiva.
în cazul tău şi-al meu (şi-al tuturor fiinţelor “somnivore”), atunci când nu ne putem trezi cu uşurinţa cu care aleargă o furnică patinatoare,
e semn că suntem întruchipaţi dormind într-o străină visare :)
(cât despre alte treziri, nu mai ştiu dacă stăpânirea artei visatului e suficientă sau nu...)
Visezi doar ce iubești - așa am citit de curând, culmea, într-o carte cu temă religios-duhovnicească!... Și e bine cunoscută reticența Bisericii când vine vorba de interpretarea viselor.
RăspundețiȘtergereVisez frecvent doi nemernici de urși, bruni sau albi, că își schimbă mereu culoarea, care mă șicanează până mă trezesc... Am ajuns să urăsc urșii!
Și elefanții visează urși?... Dacă da, în lumea lor onirică, cam ce să semnifice insistența aceasta ... ursină?!
RăspundețiȘtergerecând elefanţii cu două trompe visează urşi e mai complicat,
fiindcă acele fiinţe au, în vis, două cozi şi-o singură ureche pentru ascultat,
aşa încât prevestesc o realitate neîntreagă, cu simţul practic ologit,
cu tentaculele spre o lume ficţională întinse la infinit.
dar când e vorba despre oameni, visul e în altă cheie descifrat:
el semnifică două ursitoare, una cu părul ciocolatiu şi alta cu păr alb,
protectoare ale celor două anotimpuri (cel real şi cel imaginat),
aşadar, ursitoare ale viitorului trăit şi ale trecutului neîntâmplat.
după cum vedeţi, e oarecum un labirint printre spini de trandafiri
şi rugi de mure,
iar dacă te mândreşti că l-ai tălmăcit,
nu faci decât să “vinzi pielea ursului din pădure”.
din tărâmul visatoric ni se mai trimite câteodată o astfel de iscoadă,
iar s-o tâlcuim îndestulător “tragem nădejde ca ursul de coadă”,
astfel că trebuie puţină răbdare
până vor prinde aripi sensurile înţelegerii precum măturile unei vrăjitoare :)
U-au!, un răspuns în versuri...
RăspundețiȘtergereFrumos.
Felicitări!
:)
ȘtergereO primăvară frumoasă vă doresc!
RăspundețiȘtergere
Ștergerela fel să fie şi anotimpul stephanian! :)
(eu tocmai eram în grădina din Sauribalia, cultivam nişte flori de primăvară după precise indicaţii vrăjithoreşti :) http://en.wikipedia.org/wiki/File:Voynich_Manuscript_%28170%29.jpg
Să aveți parte de multe și frumoase primăveri!
RăspundețiȘtergereLa mulți ani!
Ștergeremulţumiri iaroslavice! :)