(poezie
scrisă de domnul Mi)
Ursitoarele
mi-au pus în faţă castele
prin care treceau conducte cu băuturi alese,
Cocoaşa
de argint
Şi
mult râvnitul creier cu diamante.
Eram
atât de leneş, încât n-am reuşit s-aleg un obiect;
Au
venit apoi păsările cu ciocuri de nisip,
Mi-au
promis specializări şi diplome în limba fluturilor,
Urlam
ca din gură de elefant înghiţit de un şarpe
Că
nu vreau să-mi crească aripi,
Primeam
din când în când o gheară peste creştet,
Îmi
puneau o soluţie cu dezinfectant,
Îmi
spălau igrasia din minte, din suflet,
Numai petele de culoarea darvului cu ochi strălucitori,
le
spuneam,
Petele acelea de neant
Nici să le ştergeţi, nici să le şlefuiţi.
tablou: Michael Cheval
Pentru acelea nu s-a aflat soluţie pînă acum...
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereauctorele darvului are câteva experienţe mai ciudate, în sensul că a folosit odată un înălbitor pentru întuneric, până când a observat că rămânea din ce în ce mai puţin (el, omul). Să fie tâlcul ăsta şi pentru perechea neant-plinătatea noastră? Nu ştiu asta. Cert e că, aşa cum ai spus, soluţia e şi ea neantizată.
- domnul Mi îmi şopteşte hâtru că putem, la o adică, să şlefuim neantul până devine altceva. dar rezolvări din acestea „poetice” am auzit noi destule (cel puţin, pentru mine şi Silvia garantez :)
Scrie bine domnul Mi!
RăspundețiȘtergerePoate intra oricine în posesia unei diplome scrise în limba fluturilor?
Vise fanteziste vă doresc!
RăspundețiȘtergere:))
„Mi” de mulţumiri oaspeţilor noştri pentru vizită şi comentarii :)
cât despre diplomă, nu chiar oricine o poate obţine, însă lui stephan îi putem oferi o patalama - deloc comună (!) - care se dă doar celor cu studii de lepidoptorat! :)