Dacă n-ar fi atât de multă iubire, eu n-aş mai muri niciodată,
Dacă inima n-ar fi mâncată de fluturi,
dragostea mea n-ar fi imponderabilă;
dragostea mea n-ar fi imponderabilă;
Foşnetul ritmat al cahonului, sunetele din mătase verde răsturnând aerul,
Aceasta e muzica prietenilor noştri dispăruţi
Aşa cântăm şi noi în fiecare dimineaţă.
Dacă...Muzică încarcată de mister...
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergeremă bucur că Silvia a ajuns în camera muzicală a blogului elefantic :)
(l-am văzut pe Trilok Gurtu în concert. e un şaman al ritmului de transă. percuţiile lui “fierb” ca nişte vase alchimice)