Ruah

Prietenul meu aşază la mijloc o absenţă albastră

Pe care-o poartă în loc de joben şi uneori în loc de inimă

Deasupra lui adorm păsările

Sub ape se-aprind focuri nevăzute

Corali asemănători fricilor lucioase

Îi îmbracă pieptul

Unii spun că e un arhanghel cu plămâni de incendiator

Alţii şi-l închipuie înotând pe o broască ţestoasă.

Şapte litere are pe frunte prietenul meu

Cu ele dezleagă lumea din părul umbros al Valdeelonei

Nicicând nu putem fi în aceeaşi stare

Când el visează, ruah, ruah strigăm către visele lui

Să ne primească.

tablou: Hernán Valdovinos