O gheară argintie venită de nicăieri

În timp ce faci câteva încercări de iluzionism, lumea năzuințelor, substanța ei lipicoasă, mă îndepărteaza de locul meu izolat

înaintea primei zile m-am format să nu fiu pregătită - înaltă și transparentă, a 19-a ecografie contracarează floarea de cristal

în locul tău

casa închiriată de unde mi se spune să denumesc norii și granițele haotice
când vreau să mă apropii, se-ntâmplă lucruri în afara splendorii

ordinea

fărâmicioasă mă ține strâns lângă tine
respir greu prin încăperile unde se frânge incredulitatea
văd cum iți arunci hainele în stradă și
cauți. eu sunt

prinsă aici
craniul meu e o gheară argintie venită de nicăieri
prin el se conecteaza fluxul de amintiri răsucit în apa
cu lame electrice și lotuși
numărul tău de magie se zbate într-o fabrică luminată de o
brățară uleioasă&caldă
așa n-o să pot trece prin mine
n-o să poți să mă aduci în afară.