vin la smochina cea mai dulce
Lângă casa noastră e același murmur pe care l-ai auzit și tu
Vrei să
culegi totul
Într-un coș auriu și umed
În așteptare
- poate fi acea nostalgie ca un tril de cucuvea pe acoperișul fabricii –
Ai mâinile reci și nicio insectă nu se apropie de părul tău cârlionțat
Crengile se desprind singure și îți ating spatele
Ce simt când vorbim despre ea
Tocmai în grădina unde s-a legănat o noapte cu ochii deschiși
Să punem vasul în soare, să încercăm
rețeta de miere. Trage tu
de sfoară și scutură
Un singur fruct ar fi de ajuns să cadă lângă noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu