din sîmburii de măr
cresc vise fructifere
numai cei care s-au întors
stau în faţa uşii
prea tulburaţi pentru a bate
atîta timp cît lumina e palidă
ne vom spune mai sincer
despre noi
toate lucrurile
ca şi cum ar fi ale mele
şi tăcerea şi frica
aşteaptă
le adun într-un parfum
inima cu gît de sticlă
ştiu că nu le va risipi
Mi-ar prinde bine şi mie un altoi dintr-un vis fructifer şi-un exil pe o insulă albă, pe care, într-un alt vis, am părăsit-o...şi de atunci stau în faşa uşii prea tulburată pentru a bate!
RăspundețiȘtergereeu am nişte puieţi de viscireş. numai că trebuie să fii atentă unde-i plantezi, fiindcă pot rezulta, în timp, combinaţii de genul: visin, somnuc sau onirodiu.
RăspundețiȘtergere