sâmbătă, 18 iulie 2015

Invizibilul











Aveam în casă o făptură invizibilă,
Treceam cu grijă pe lângă locul unde ştiam că se află,
Vorbeam mai tare între noi, să ne audă.
Copiii se întrebau dacă „domnul” o să le-aducă ceva de Crăciun,
Bunica îi făcea cozonaci cu seminţe de rodii,
Însă mie îmi era frică să fiu privit tot timpul de acea stranie absență,
Aşa că într-o zi l-am izgonit.
S-a adunat lumea, plângeau toţi din cauza unei singurătăți nerostite;
Bunica a postit 70 de zile, până i-a crescut o aripă din omoplatul drept,
Bunicul s-a lăsat de băut şi s-a apucat de mâncat
(în trecut doar gustase cândva un măr aurit, cu miezul stricat),
Fratele meu s-a îmbrăcat în haine călugăreşti
Şi s-a baricadat în pod, unde nu a primit pe nimeni
Până ce mama l-a născut a doua oară.
Nu înţelegeam de ce se întâmplă toate astea
Și am plecat să-l caut pe individul făra umbră.
Pe măsură ce mergeam, îmi dispărea câte puţin din trup.
La capătul oraşului nu mă mai reflectam în nimic
Aşa că m-am întors acasă,
M-am aşezat într-un colţ al camerei şi dintr-o dată toată lumea s-a înveselit,
Bunica a făcut din nou cozonacii ei cu ingrediente vindecătoare,
Fratele meu a coborât, smerit si tânăr ca un pui de simurg,
Iar bunicul şi-a turnat puţin lichior de stele.
Nimeni n-a mai întrebat vreodată de mine;
Am fost întotdeauna omul invizibil de care toţi ai casei se bucurau nespus.




tablou: Marilyn Raffii

6 comentarii:

  1. Invizibilul e doar o neputinţă a ochilor noştri. Dar tu te numeri printre cei care "văd" invizibilul...

    RăspundețiȘtergere

  2. :)

    (mă gândesc acum la ceva, chiar dacă mă îndepărtez puţin de la adevăratul Invizibil: şi blogul are o astfel de dimensiune, fiind oarecum o căsuţă cu prezenţe ascunse; uneori poate ne aflăm aici în acelaşi timp, unii lângă alţii; bănuiesc eu că Sylvya - scris intenţionat aşa, pentru legătura cu ce urmează - are mai de mult o pereche de ochelari harrypotterinternautici, cu ajutorul cărora poate vedea „nevăzutul” din aceste spaţii :) tare m-aş bucura să fie de împrumut :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Minunat poem!
    Chiar aveti putinta de-a vedea ... invizibilul (macar pe cel liric)!
    ...Cum spunea un personaj al lui E. Ionesco: ,,Daca ai vederea buna, strapungi cu ea zidurile. Zidurile nu-ti pot ascunde orizontul".

    Pai, ce sa va doresc: sa beti lichior de stele, ca sa nu va pierdeti fantezia!

    RăspundețiȘtergere

  4. mulţumiri iaroslave :) (ăsta e numele meu în varianta lui originară, cehă)

    foarte bună idee mi-aţi dat: sunteţi invitaţii mei la un ospăţ cu lichior de stele şi felii de lună coaptă! o să fim trei invizibili la aceeaşi masă vrăjithorească :)

    (şi dacă tot am vorbit de văzute şi nevăzute, cuvântul „li-chior” e unul cu tâlc; aşa că rămâne să filosofăm pe seama lui la acest Mare Ospăţ imaginar :)

    RăspundețiȘtergere
  5. O definitie data lichiorului pe dexonline:

    lichĭór n., pl. urĭ (fr. liqueur, lat. liquor, licoare). Rachiŭ de calitate superioară, vutcă. – Maĭ corect ar fi licór, pl. urĭ, ca´n această poezie de mahala: Din tranvaĭ [!] cu ĭa scobor, Mă duc la cofetărie, O´nghețată și-un licor, Îĭ ofer cu voĭoșie. (Mica Poesie, 15, Bucureștĭ, 1887, Steinberg, c. Rahoveĭ, 10).

    Spor la scris si in toate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri


    1. :))

      îmi place mai mult cuvântul „licor”. are o sonoritate magică: e băutura licornei :)

      Ștergere