Eu cred că există o diferenţă mare între
născocire şi închipuire. Pe când prima inventează întâmplări în afara
adevărului, închipuirea aşază fiinţa închipuitoare şi lucrul închipuit într-o
ordine recreată, găsind, de fapt, un alt
adevăr cu nimic mai prejos decât adevărul real.
Si asa, zic eu, o inchipuire este mult mai interesanta, chiar valoroasa as zice, chiar o alta forma a prezentului. Astfel nebunul vizionar se pozitioneaza pe treapta superioara noua, desi este declarat nepotrivit acestei societati si deci intemnitat.
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereDar oare cum ne-o gândi pe noi o făptură închipuită? Cum suntem noi pentru ea şi mai ales ce suntem? Fiinţe reale, alegorii, entităţi eterice, corpuri visate?...
O fiinta inchipuita are simtamintele generatorului sau creatorului ei,stabilite constient sau inconstient, gandesc eu; singura iesire curata din aceasta capcana a gandurilor. Dar, ducand linia propusa mai departe, ma intreb ce gandesc oamenii despre o fiinta inchipuita, nenascuta din propria lor minte? Pana la urma o simpla intrebare, scuzati :)
ȘtergereMi-a venit o idee de clasificare a fiinţelor închipuite, dar o să fac o postare separată pentru ea :)
Ștergereapropo de întrebările mele :)
RăspundețiȘtergerehttp://funhdwallpaper.blogspot.ro/2012/01/do-you-believe-in-humans-human-stories.html